Despre acele femei care se luptă....

Ieri a fost 8 Martie, Ziua Internațională a Femeii care se sărbătorește în toată lumea de numai 100 de ani.

Da, ați citit bine. De 100 de ani încoace, femeile au drepturi mai apropiate ca ale bărbaților: drept de vot, drept de muncă – deschidere către anumite ramuri profesionale, salarii mai bune ca în trecut, alt statut social. Însă dincolo de aceste drepturi normale în vremurile noastre, mai este și despre altceva.

Privind retrospectiv în cultura noastră, suntem la 30 de ani de comunism. Și încă femeile se luptă să își facă vocea auzită, să împartă sarcinile în casă cu partenerul de viață pe care ei le consideră ”de femei”, să aibă un salariu în același barem ca al bărbaților. Aici este un studiu al diferențelor de gen din Europa, în 2018: The gender pay gap situation in the EU

Încă sunt familii în care femeile sunt agresate fizic și verbal. Încă mai sunt familii în care se consideră că e treaba ei să crească pruncii casei, de parcă i-a făcut singură… Încă sunt familii în care femeia este tratată cu apelativul ”proasto, curvă, nesimțită”. Este de așteptat să închidă gura și să asculte de bărbatul casei.

Și nu, din păcate, nu sunt excepții. Ci sunt frânturi din realitatea femeilor de azi, 8 martie – 9 martie 2021. Sunt femei pe care eu am avut ocazia să le cunosc și sunt sigură că și tu poți găsi cel puțin o femeie din viața ta în aceeași situație. Și, din păcate, încă lipsesc sistemele care să le ajute și să le susțină pe aceste femei. Aici este un studiu care vorbește despre Europa: Covid wave of violence

Când eram copil, în blocul în care locuiam erau multe familii cu copii de vârsta mea. Erau prietenii cu care mă jucam ziua. Și pe care deseori îi auzeam noaptea plângâng în scandalurile părinților. Știți cum e, blocul are ziduri, dar durerea trece prin ei. Afundarea în alcool, furie nestăvilită, dificultăți financiare, rostogolite ca un bulgăre de zăpadă în interiorul familiilor.

Nu departe de zilele noastre, pe când locuiam cu chirie și Maria – fetița noastră era bebelus, aveam o familie sub apartamentul nostru. Ne trezeam noaptea la 1-2 sub avalanșa de țipete și trăncăneli de la cearta celor doi, iar copilul lor plângea pe fundal.

Nu vreau să ne îmbătăm cu apă rece și să ne pierdem în inimioare, flori, aranjamente crezând că asta e totul. E foarte bine că se schimbă lucrurile, că e mai liniște în case, însă… încă este multă suferință.

Am găsit un raport din 2010 din care reiese că la nivel european 21% din oameni au spus că ei cunosc pe cineva din cercurile lor de prieteni sau familie în care o femeie este abuzată. Aici este studiul: Domestic violence

Auzim, știm, simțim, vedem….Și simt nevoia să fac mai mult pentru ele. Le onorez, le văd…

Azi și mâine și poimâine îmi doresc să fie și despre acele femei care se luptă….

Se luptă să aibă liniște.

Se luptă să aibă copii.

Se luptă să poată da de mâncare casei.

Se luptă să își găsească puterea pentru încă o zi.

Se luptă să se regăsească.

Se luptă….înoată în viață, cum pot și cum știu ele mai bine.

Ieri a fost o zi cu flori, culoare multă, onoare și apreciere. O zi în care mamele s-au simțit speciale. Și da, este nevoie de o zi de acest fel, până când vom putea să ne simțim valoroase zi de zi pentru că suntem (punct).

Ziua femeii aduce în prim-plan drepturile într-o societate. Dar ne reamintește și despre valori și despre feminitate, despre gingășie, blândețe, iubire, atingere, căldură, despre strângeri în brațe, veselie.

Feminitate și masculinitate

Când vorbim despre feminitate, e bine să vedem și masculinitatea, ele merg împreună. Și merg bine împreună când se acceptă astfel și când înțeleg că fiecare parte este valoroasă.

În interiorul meu de femeie sunt atât note masculine, cât și feminine. Așa este și la tine, așa este și la partenerii noștri de viață, și la copiii noștri. Suntem deopotrivă compuși din energie feminină și masculină, din hormoni adunați laolaltă.

În funcție de contextul de viață, de mediul în care trăim ne punem în evidență anumite note, pe când celelalte stagnează sau sunt în remisie. Nu înseamnă că e ceva rău în asta, ci doar e important să conștientizăm și să vedem cum ne este. Sunt femei care conduc echipe și o fac foarte bine. Sunt bărbați care se îngrijesc de flori și o fac foarte bine. Nu înseamnă că o sarcină e mai presus de alta, ci că împreună facem o echipă bună.

Și aici tind să cred că va fi elementul cheie: acceptarea diferențelor și valorificarea lor, fără să ne mai ierarhizăm.

Avem mai multă libertate ca femei în secolul acesta. Avem mai multă voce și glas, doar să ne facem curaj să-i dăm drumul. Avem acces la informații, la servicii de suport, la grupuri de femei care sunt ancore și spațiu de creștere. Avem acces la terapie și la tot ce înseamnă partea de sănătate mentală, nutriție, sport, grijă de sine.

Le avem….mai rămâne să ne facem curaj….

Și ne facem acest curaj…

În prima oglindă pe care o întâlnești, oprește-te! Oprește-te și uită-te la tine! Nu doar să îți refaci rujul și să vezi ce nu e chiar așa cum ți-ai dori. Ci oprește-te și privește-te în ochi. Dă-ți masca jos și zâmbește. Amintește-ți că ești o frântură din creația divină, unică și specială. Amintește-ți că ai un dar interior pe care îl valorifici prin prezența ta aici. Dă-ți o îmbrățișare, îmbrățișarea fluture. Inspiră și expiră trăirea aceasta.

Și cu această putere, ridică fruntea și mergi către sarcinile zilei. Poartă în gând starea aceasta și las-o să te însoțească.

Energia ta bună poate fi de folos unei alte femei de lângă tine care acum se luptă…și pe care tu o inspiri, să lupte mai departe, să ceară ajutor, să înoate, să se ridice iar și iar să o ia de la capăt.

Dacă ai o persoană dragă în gând căreia îi e util să citească, dă-i un share. Împreună e mai ușor!