Parenting

Când îți înțelegi copilul, îi poți face față

”Nu-mi mai recunosc copilul!”, ”Nu mă mai înțeleg cu el!”, ” Nu mai știu ce să-i fac!”, ”Face tot ce știe că nu-mi place” ”Nu mă mai ascultă” Am făcut tot ce știam, nu mă înțeleg!”

Sunt fraze care descriu dinamica cu suișuri și coborâșuri pe care fiecare dintre noi o mai experimentăm cu copiii noștri. Poate avem perioade mai încărcate profesional, personal. Poate sunt schimbări care au loc în familie. Poate copilul a trecut prin schimbări, stres, examene. Poate poate….Indiferent de cauze, mergem către soluție.

Cea mai simplă cale prin care sa ne înțelegem copiii din interior în exterior este să cunoaștem atașamentul și cum funcționează el. Cunoașterea atașamentului aduce clarificări pentru momentele în care ființa mai mică sau mai mare din fața noastră trage semnale de alarmă.

Atașamentul este busola interioară de orientare a copiilor către adultul cel mai prezent în viața lui. Iar strigătele exprimate prin comportament reprezintă de fapt un protest pentru relație, pentru conectare.

Să ne reamintim:

@ este rolul nostru ca părinți să mergem către copil și să resudăm relația. Nu e în sarcina lui să preia controlul, ci a noastră, noi suntem adulții.

@ comportamentul copilului  este ca un semnal de alarmă, în spatele lui sunt nevoi care strigăăăă tare să fie îndeplinite.

Ce contează în atașament?

  1. Simțuri

Copilul are nevoie de apropiere fizică. Are nevoie să simtă persoana de care se atașează, prin miros, vedere, auz, atingere. Am în gând bebelușii care imediat ce sunt lăsați din brațe protestează. Nu pentru că sunt niște răsfățați sau i-am învățat noi prost, ci pentru că este o nevoie cu care s-au născut.

Să îi aibă aproape pe părinți rămâne instinctul lor, chiar și în adolescență. Știți vorba aceea? ”Ce, tu ești mare? tot în brațe vrei?”. Amintește-ți că vrea să te simtă, să te miroasă, să audă bătaia inimii. Îi aduce liniște și îl conectează. Ulterior, nevoia aceasta se resimte și în relația de iubire ca adulți. Vrem să-l atingem pe celălalt, să-i simțim pielea, să ne cuibărim în brațe, îi recunoaștem mirosul, ne aduce siguranță.

2. Uniformitatea

Se referă la faptul că cei mici doresc să fie asemenea celui de care se simte apropiat. Vor să se identifice cu persoana respectivă, vor să faca ce face și ea. Așa învață limbajul, preiau gesturi, grimase. Sigur i-ați surprins pe copii că vor hainele voastre. Aici poate fi un răspuns.

Cu cât un copil este mai dependent cu atât mai puternice sunt aceste identificări. Gândiți-vă la adolescența când pierzând legătura cu copiii noștri, ei se orientează către grup, caută să se identifice cu grupul, prin orice cale.

Să ne gândim la iubirea dintre adulți, nu de puține ori am văzut cupluri în care el și ea au împrumutat stilul (de viață, vestimentar, orientarea profesională, etc)

3. Sentimentul de apartenență și loialitate

”A fi apropiat de cineva înseamnă să consideri acea persoană ca fiind a ta, a-ți aparține.”  (Dr. Gordon Neufeld, Gabor Mate)

Copiii își vor revedinca pe oricine sau orice de care sunt atașați. Poate fi o persoana, mama, tata, sora sau o jucărie.

La adulți este la fel, de aceea ne și doare când apare infidelitatea. Trăim dezamăgirea loialității, a siguranței.

4. Importanța

Se referă la ideea că știm că suntem importanți pentru cineva, prezența noastră contează pentru persoana respectivă. A fi drag cuiva este garanția apropierii si a conexiunii. Această nevoie rămâne de-a lungul vieții, indiferent câți ani am avea.

5. Sentimentele

Găsim intimitate prin intermediul sentimentelor: de căldură, de iubire, de afecțiune. Emoția este întotdeauna implicată în atașament. Copilul care trăiește intimitatea emoțională cu părintele poate tolera separarea fizică fără să se îndepărteze de el. Copilul păstrează în minte imaginea părintelui iubitor, acolo unde își găsește confort și liniște.

6. Apreciere

Pentru a fi apreciat de cineva e nevoie să fi cunoscut de acel cineva, să te lași văzut, așa cum ești.

”A te împărtăși altora și a fi înțeles greșit și apoi respins reprezintă pentru mulți un risc ce nu merită asumat. Mulți dintre noi suntem reticenți să ne spunem preocupări și nesiguranțe, chiar și cu cei pe care îi iubim. Cu toate acestea, nu există o formă de intimitate ce poate eclipsa sentimentul de a fi cunoscut, plăcut, acceptat, bine-venit, invitat să EXIȘTI.” (Dr. Gordon Neufeld, Gabor Mate)

Cele 6 tulpini de atașament sunt o sursă de conectare către copiii noștri, cu continuare în viața adultă când căutăm către partenerul nostru. Se amestecă și devin susținere pentru relație chiar și în cele mai dificile împrejurări.

Când apar dificultăți în relația cu copilul, să verificăm nevoile de mai sus. S-ar putea să fie ca o hartă care ne aduc mai aproape de copil, pe o cale mai ușoară decât până acum.

Suport bibliografic: Cum să ne păstrăm copiii aproape ((Dr. Gordon Neufeld, Gabor Mate)

 

Să fie cu folos!

Andreea

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:

Facebook: Blog – Andreea Arsene

Instagram: AndreeaArsene.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published.