#LuneacuCarte este un proiect prin care în fiecare zi de luni veți putea găsi un articol despre cărți. Am realizat că scriu prea puțin despre cărțile pe care le citesc, așa că introduc disciplinarea conștientă care să îmi aducă o structură și să mă responsabileze.
~~~ ~~~ ~~~ ~~~~ ~~~ ~~~~ ~~~~~ ~~~~ ~~~~
Astăzi este despre o carte foarte faină, care pe mine m-a făcut să zâmbesc, să reflectez, să-mi pun întrebări. Este vorba despre cartea ”Poate ar fi bine să discuți cu cineva” scrisă de Lori Gottlieb și apărută la Editura Instrospectiv.
Întâlnirea mea cu ea s-a petrecut în decembrie când căutam cadouri de Crăciun la Cărturești. De câțiva ani buni, în cadourile pe care le facem (noi ca familie sau eu direct) avem inclusă neapărat și o carte. Și cum mă uitam eu pe mesele acelea de la intrare cu noutăți, hop rămân cu ochii ațintiți de cartea asta. Pasajul care mi-a atras atenția este ceea ce se află sub titlu: ”Un psihoterapeut, psihoterapeutul său și viețile noastre dezvăluite”.
Am cumpărat-o și am citit-o pe nerăsuflate, chiar dacă are 600 de pagini.
Cartea este o îmbinare între poveste și accente de învățare din sfera psihoterapiei. Povestea este a lui Lori, psihoterapeut de profesie, mamă singură cu un copil. Acțiunea se petrece ca un proces paralel, pe de o parte viața profesională cu clienți în cabinet, pe de altă parte viața ei personală și propriile trăiri, dorințe, eșecuri relaționale. Într-un moment de intensitate emoțională, Lori decide să meargă și ea la un psihoterapeut, un loc în care să adreseze propriile întrebări, un loc în care să se simtă conținută, acceptată, validată, un loc din care să iasă eliberată.
”Indiferent cât de deschiși suntem, ca societate, în ceea ce privește aspectele cândva personale, stigmatul din jurul problemelor noastre emoționale rămâne colosal. Vorbim aproape cu oricine despre sănătatea noastră fizică, chiar și despre viața sexuală, dar adu vorba despre anxietate sau depresie, ori despre un sentiment de suferință peste care nu poți trece și expresia de pe fața celui care te privește va spune probabil: Scoate-mă de aici, te rog, mai repede din această conversație.”
Lori Gottlieb
Cartea curge repede, povestea acaparează cititorul și curiozitatea de a afla ce a mai făcut cu clientul X sau în cabinetul terapeutului ei, te face să nu o mai lași din mână.
Citind cartea aflăm despre:
@ Dificultățile vieții sunt cam aceleași pentru noi toți, indiferent că suntem psihologi, terapeuți, medici sau tâmplari.
”…fiecare are demonii lui – mari, mici, vechi, zgomotoși, liniștiți, de tot felul. Acești demoni împărtășiți sunt dovada faptului că până la urmă nu suntem atât de diferiți.” Lori Gottlieb
@ Viața unui psihoterapeut cu clienții din cabinet, cu aspectele de confidențialitate evidente
E de mare ajutor că Lori aduce în cartea ei povești de-ale clienților: un productor de la Hollywood narcisic, o femeie prospăt căsătorită și diagnosticată cu cancer, o tânără care își alege doar parteneri nepotriviți, o femeie care amenință că își ia viața. Citind despre dificultățile fiecăruia, despre întrebările pe care le au, despre cum intervine Lori și care sunt ideile ei din spate, neverbalizate clienților, ne dăm seama cât de mult semănăm între noi și ce nevoi similare avem, de fapt, cu toții.
@ Ce este în spatele sacoului de psihoterapeut și normalitatea firească a vieții omului care este acolo și pentru alți oameni
Psihoterapeutul este și el om și Lori reușește să scoată asta în evidență prin propria poveste: mamă singură cu un copil care o așteaptă acasă, cu temeri personale, cu o relație de cuplu semi-eșuată.
@ Munca de psihoterapeut, cu activitățile de intervizare, de creștere și dezvoltare
Să alegi meseria de psihoterapeut înseamnă să continui să înveți și să te dezvolți. Formarea este fundația pe care construiești. Este ca și cum vrei o casă și torni betonul de fundație. Nu te oprești aici, ridici și zidurile, și acoperișul, geamurile, ușile. La fel este și cu meseria asta.
@ Putem surprinde cum se desfășoară întâlnirile de psihoterapie, cu nuanțarea ideii că omul sfințește locul și în funcție de formările terapeutice, direcția și abordarea este diferită
Lori dezvăluie intervențiile ei de când intră clientul în cabinet și până iese. Este vizibil și rolul ei de client când merge la terapie și cum se desfășoară procesul.
@ Psihoterapeutul are și el psihoterapeutul lui și asta este o normalitate, nu o excepție
”Ceea ce se întâmplă în cabinetul psihoterapeutului trebuie să se facă în numele pacientului, iar dacă psihoterapeuții nu sunt în stare să-și separe problemele de cele ale oamenilor care vin la ei, atunci ar trebui, fără nicio îndoială, să aleagă alt domeniu de activitate.” Lori Gottlieb
”Învățăm cum să acceptăm feedbackul, să tolerăm disconfortul, să ne dăm seama de slăbiciunile noastre și să descoperim care este impactul poveștilor și comportamentelor noastre asupra noastră și asupra celorlalți.” Lori Gottlieb
=> Merită citită dacă te gândești să intri într-un proces de terapie și nu îți faci curaj! Te va ajuta să vezi mai natural tot procesul, mai transparent și mai simplu.
=> Merită citită dacă ești deja într-un proces de terapie. Poți vedea partea terapeutului, poți vedea partea clientului de pe canapea, ești poziționat ca un bec în cameră și ai ambele perspective. E posibil să-ți fie de folos ca să înțelegi procesul tău.
=>Merită citită de toți cei care oferă servicii pentru alți oameni: psihoterapeuți, coachi, medici, consilieri…Oferă o perspectivă profesionistă a acestui rol de călăuzire a oamenilor.
Se poate achiziționa de pe Libris sau de pe Cărturești.
Să fie cu folos și inspiratie!
Cu drag,
Andreea
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:
Facebook: Blog – Andreea Arsene
Instagram: AndreeaArsene.ro
Articolele de săptămânile trecute sunt aici:
