4#LuneacuCarte: Suflete de sticlă (Gaspar Gyorgy)

#LuneacuCarte este un proiect prin care în fiecare zi de luni veți putea găsi un articol despre cărți. Am realizat că scriu prea puțin despre cărțile pe care le citesc, așa că introduc disciplinarea conștientă  care să îmi aducă o structură și să mă responsabileze. ~~~ ~~~ ~~~ ~~~~ ~~~ ~~~~ ~~~~~ ~~~~ Astăzi este despre cartea nouă și proaspăt apărută, ”Suflete de sticlă”, scrisă de Gaspar Gyorgy și apărută la Pagina de Psihologie. De cum au apărut primele informații despre lansarea ei, fetele dragi de la Clubul de Carte inEdu Lugoj s-au mobilizat și au și făcut o comandă consistentă. Deși nu a fost (încă) aleasă pentru citit oficial în clubul nostru, tind să cred că a fost parcursă de multe persoane. La început am avut o reținere să o citesc, era prezentată ca fiind o carte care îmbină ficțiunea cu psihologia. Eu nu sunt atrasă de cărți, filme, povești rupte din realitate și cumva mă gândeam că poate este o fantasmagorie. Dar nu, este cu mult, mult prea reală și mult prea ancorată în viața pe care o știm sau despre care auzim. Gaspar s-a folosit de cele 2 personaje principale ale cărții, Baltazar și Silvia, pentru a crea un context, o narațiune, o poveste care să fie mai ușor de înțeles, de asimilat. Practic, cartea este ca un dans: o mișcare este despre Baltazar și Silvia, o altă mișcare este despre traducerea comportamentului și a trăirilor celor doi din perspectiva psihologică. Baltazar este psiholog, Silvia este avocat, ambii profesioniști și cu rezultate bune în meseria lor. Ceea ce îi provoacă pe fiecare dintre ei, este viața personală, emoțională, fiecare dintre ei având un trecut care le-a creat o anumită viziune despre viață. ”Poveștile copilăriei nearisite îi condiționează pe oameni să-și distrugă nu doar propriile vieți, ci și pe ale celor din jur. Când s-a acumulat prea multă tensiune negativă din copilărie, ea trebuie să se aerisească undeva. Iar asta se poate manifesta în plan intim sau în plan profesional.” (Gaspar Gyorgy – Suflete de sticlă) Baltazar și Silvia ajung să se întâlnească și să dezvolte o puternică atracție unul pentru celălalt. Este surprins dansul de apropiere și îndepărtare, cu introspecțiile interioare ale fiecăruia, cu temeri și proiecții asupra celuilalt. Este vizibil, în același timp, conflictul interior și dinamica relațională dată de modul cum percepe fiecare apropierea, încrederea în celălalt, în relații. ”Conflictele simbolizează calea, care, undeori, duce la intimitate. Sunt pbstacole peste care , dacă trecem cu bine, totul va fi puțin mai bine. Conflictele izvorăsc din diferențe, dar ne pot transforma relațiile în cele mai sigure apartenențe. În majoritatea cuplurilor, deosebirile sunt norma, asemănările sunt doar un mănunchi de dorințe. Înțelegerea și acceptarea modului în care suntem diferiți reprezintă cheia pentru a putea fi fericiți. Iar îndemânarea de a vedea viața și relația prin ochii celuilalt este ceea ce psihologii numesc empatie. Empatia este, în esență, curprinsul verbului <<a iubi>>. ” (Gaspar Gyorgy – Suflete de sticlă) Apoi Gaspar surprinde eforturile fiecăruia de a se înțelege pe sine, de a evolua, de a crește, Baltazar face asta prin ședințe de psihoterapie individuală, prin cunoștințele dobândite pe zona de psihologie. Silvia se opune o vreme, apoi devine curioasă să încerce cursuri de yoga axate pe respirație și pe corp, care îi aduc o mai bună simțire. După care, la recomandarea lui Baltazar, merge și face terapie de grup prin psihodramă. ”Acela care poate rămâne mereu în prezent va fi mult mai adesea fericit. Pentru că cel care tăiește pe deplin în viața sa va putea accepta mai lesne realitatea. Existența sa îi face o mare sărbătoare. Căci viața este compusă dintr-un infinit de momente, care se petrec numai și numai acum. Iar asta înseamnă că….atunci când mănânci, să mănânci; atunci când muncești, să muncești; iar atunci când faci dragoste, să faci dragoste. Fără să le încerci pe toate trei în același timp.” (Gaspar Gyorgy – Suflete de sticlă) Cartea se încheie cu un moment intens de iubire între cei doi, pentru ca apoi, în scurt timp, în cadrul unei discuții să li se reactiveze la amândoi vulnerabilitățile și temerile și să se retragă fiecare în carapacea lui ca un mecanism de apărare, de protecție, ca un cuib mai sigur. ”A trăi cu propria poveste de viață (cu cea autentică) înseamnă să-ți permiți să te întâlnești cu sinele tău. Cea mai mare singurătate omul o simte nu atunci când se află departe de semenii săi, ci când este disociat de sine. Starea de prezență consștientă (mindulness) și gândirea matură vor crea o bază de siguranță necesară pentru a dizolva o parte cât mai mare din spaimele copilăriei. De spaimă nu se poate elibera nimeni, până când nu o simte.” (Gaspar Gyorgy – Suflete de sticlă) Eu simt nevoia de continuitate la povestea asta, ori împreună, ori separat. Povestea vieții merge mai departe. Acum fiecare ne putem proiecta cum ar putea continua, în funcție de ceea ce am trăit/trăim. ”…vitalitatea poate fi recâștigată abia atunci când ne asumăm riscul de a renunța la iluzia copilăriei perfecte, când ne permitem să simțim ca un copil și să privim ca un adult toată durerea îndurată, când conștientizăm că nu am fost iubiți așa cum am fi avut cu adevărat nevoie și că adesea am fost exploatați și folosiți pentru rezultatele, succesele și părțile noastre pozitive.”  (Gaspar Gyorgy – Suflete de sticlă)   De ce recomand cartea aceasta? @ Cartea aceasta este despre viață, despre oricare dintre noi, pornind de la copilărie și mergând până în relația de cuplu. @ Putem înțelege cum își pune amprenta relația avută cu proprii părinți asupra relației de cuplu. @ Gaspar reușește să pună în cuvinte povești de viață pe care poate nu am avea curaj să le rostim, deși ar putea fi chiar din familiile noastre. @ Are povestea care se îmbină cu teoria, atât de armonios prezentate, încât este ușor de înțeles. @ Putem învăța despre cum funcționeaza atașamentul dezvoltat în copilărie cu impact asupra relației de cuplu. @ Povestea lui Baltazar și a Silviei vi se va părea cunoscută fie din experiența proprie, fie prieteni, vecini, cunoscuți. @ Sunt surprinse modalități de eliberare, de vindecare, de conectare cu sine prin firul poveștii dintre cei doi Baltazar & Silvia Cartea se poate comanda de pe Pagina de Psihologie sau de pe Libris. Să fie cu folos și inspiratie! Cu drag, Andreea Articolele de săptămânile trecute sunt aici: 3#LuneacuCarte: “Ține-mă strâns în brațe” (Dr. Sue Johnson)       ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~ Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online: Facebook: Blog – Andreea Arsene Instagram: AndreeaArsene.ro 60 SHARES Share on Facebook Tweet Follow us Share Share Share Share Share