Bulevard către cabana Curmătura

Bulevard către Curmătura…De ce zic asta? Pentru că probabil și noi, la fel ca alți o mie-două mii de oameni, sâmbătă – 6 iunie am luat-o la pas spre cabana Curmătura. A fost prima dată când eu am văzut atââââât de multă lume acolo și pe traseu.

Am plecat eu cu copiii, mama mea Vasi și Cătă, 3 generații din aceeași familie. Îmi place să merg cu părinții mei, să fim împreună pe munte. Îmi place ideea de a le arăta ce descopăr și ce îmi place și mie. Și mă bucur că nu zic nu, ori de câte ori pot și vor ni se alătură. Îmi place că încă rămân deschiși la ideile noastre și ne încurajează să le ducem tot înainte. Sigur nu de fiecare dată sunt complet de acord cu noi, dar ne acceptă 🙂

Ne-am luat mâncare în rucsaci, neștiind dacă va fi deschis la cabană sau dacă vom găsi loc și, în final, am realizat că bine am făcut.

Am plecat cu mașina din Zărnești și am lăsat-o în zona Fântânii lui Botorog, după urcarea către Măgură pe drumul piticului. Aici am realizat cât de mulți oameni au venit în zonă. Era plin de mașini parcate și pe o parte și pe alta, începând de la zona de camping dinainte de Fântână și până la drumul piticului. Știam deja că sus la cabană va fi aglomerat.

Am început urcarea și am văzut că poteca devenise ca un bulevard. Oamenii urcau, ne depășeau sau îi depășeam noi pe ei. Oamenii coborau, unii în alergare, alții la plimbare. Oameni de toate vârstele, cu copii sau fără, cu muzică răsunând după ei sau în liniștea pădurii și cântatul păsărilor. Am avut senzația că sunt într-o excursie cu un grup mai mare și divers 🙂

Mi-a plăcut senzația și m-am bucurat să văd câtă atracție este pentru zona aceasta turistică.

Când am ajuns în Poiana Zănoaga, grupurile de oameni se opriseră la plajă sau la masă. A fost o vreme superbă! Peisajul de acolo este extraordinar atât către creasta Pietrei Craciului, cât și către Bucegi.

Am descoperit stâna de oi care acum este poziționată fix pe poteca către Curmătura, ceea ce face câinii de acolo să fie curioși de oricine trece prin zonă. Noi ne-am oprit să realimentăm copiii și după ce am scos șnițelele, câinii au fost în jurul nostru. Copiii s-au speriat, așa că am strâns bagajul și am plecat. Nu au fost agresivi, păstrau o distanță regulamentară covid 🙂

Ajunși la cabana Curmătura am realizat cât de muuuuulți oameni sunt acolo. Toate mesele erau pline, partea îngrădită de jos era la fel, iar coada pentru mâncare și băuturi era până după curbă. Ce bine că ne-am cărat noi chiftelele la pachet! 🙂

Ne-am dus direct la izvor, am umplut sticlele, am admirat peisajul și am coborât la râu. Acolo am făcut un popas mai lung, timp suficient pentru copii să mănânce, să culeagă flori. Ioan abia a așteptat să-și plimbe mașinile prin apă și să facă un baraj. Maria a dansat prin iarbă și Alex a adunat floricele.

Am plecat de acolo cu energie și am coborât prin Prăpăstiile Zărneștiului. Am povestit mult, ne-am întâlnit din nou cu muuuulți oameni veniți la plimbare și ne-am uitat la câțiva cățărători.

A fost o zi de relaxare, în care ne-am pus în mișcare mușchii altfel.

La povești cu Vasi au ajuns mai ușor la destinație

La final de excursie, m-am întrebat: oare cu ce rămân copiii noștri din experiențele astea? Ei bine, următoarea excursie plină de provocări ne-a adus multă clarificare. Va urma…