Lasă un dar important pentru copilul tău, crează arborele genealogic al familiei voastre

Când am intrat la formarea în psihoterapie de familie, încă de la prima întâlnire a fost despre genograma, tradus arborele genealogic. Adică un fel de organigramă (așa cum eram eu obișnuită din organizație), doar că în loc de superiori sunt trecuți membrii familiei, relațiile dintre ei, datele de naștere, ocupația, boli de care au suferit, data de deces.

Ca un fel de pom al vieții, cu rădăcini și ramuri, cu un trecut și prezent, cu o cursivitate a vieții.

Pe lângă ideea că este o tehnică importantă în procesul de psihoterapie (dezvoltată de Monica McGoldrick), arborele genealogic aduce claritate și crează legătura între cine suntem acum, de unde venim (cu toată istoria din spate) și încotro mergem.

Mai în glumă mai în serios, tot în formare ne spunea trainer-ul că ”atunci când te întreabă la starea civilă dacă îl iei în căsătorie pe Gigel, de fapt te întreabă dacă îl iei în căsătorie pe el și pe tot neamul lui” 🙂 Pentru că da, ducem cu noi și generațiile trecute, fie că suntem conștienti de asta sau nu.

Noi fără rădăcini nu am fi existat! Deci ele sunt acolo și este esențial să le cunoaștem. Putem fugi de ele, mai ales atunci când sunt lucruri grele, dar până când?

De ce să facem un arbore genealogic?

Arborele genealogic este o schiță vizuală, ușor de înțeles, care ne aduce sens pentru prezent, care ne conectează la generațiile trecute și care ne poate aduce răspunsuri la multe întrebări despre prezent.

Hai să ne folosim pentru asta de o imagine. Când merg în pădure îmi plac să mă uit la pomi, să-i studiez cu toată măreția și forma lor. Și fac asta de când m-am împiedicat de o rădăcină ieșită la suprafață și am căzut julindu-mă la genunchi. Atunci am realizat că frumusețea lui exterioară vine din ceea ce stă în pământ. Nu are cum să fie mare, puternic în fața vântului, ploilor, ninsorii, fără să aibă acolo un fundament bine înfipt. La fel cum mă fascinează unii pomi care au rădăcinile ieșite și întortocheate de te miri cum stă și cu toate astea reușește să îmbogățească pădurea cu ceva al lui.

Copiii noștri vin de undeva și au dreptul să cunoască poveștile din care se trag, care de fapt sunt o bucățică și din interiorul lor.

Legătura trecut-prezent devine vizibilă. Când creăm arborele familiei și punem acolo detaliile despre activități, slujbe, boli, calități, sigur vom remarca legături, vom face conexiuni cu noi și cu copiii noștri.

Nu uităm! Odată cu dispariția oamenilor din viața noastră, se duc și unele povești pe care ne-ar fi plăcut să le aflăm.

Aducem claritate. Sigur fiecare dintre noi avem unele întrebări despre ce s-a întâmplat în trecut sau despre prezentul impactat de trecut. Creând arborele, putem găsi răspunsuri și imaginea să fie mai clară și pentru noi și pentru copiii noștri.

Reducem secretomania și ușurăm povara 🙂 Ce vreu să spun cu asta?! Sunt unele situații când în interiorul familiei sunt păstrate secrete ale generațiilor trecute și care îi împovărează pe cei din prezent. Spre exemplu, avorturi, probleme psihice, fapte mai grave și cu impact (accidente, asasinări), înșelări. Vrem să credem sau nu, purtăm cu noi și acele fapte, chiar dacă nu suntem conștienți de ele. Iar așa cum spune și psihoterapia și Recall Healing, când le aducem în sfera conștientizării, ne eliberăm de lucruri care nu țin de noi.

Va căpăta mai multe sens tot ce se întâmplă în prezent. Prin cunoașterea anumitor informații și punerea lor pe harta asta vizuală, vedem imaginea de ansamblu și înțelegem ”De ce?-ul” la care poate nu aveam răspuns. Odată ce creezi arborele si auzi poveștile părinților, bunicilor, se crează sensul, înțelegi de ce au procedat așa în anumite situații, care au fost experiențele care și-au pus amprenta asupra vieții lor, le vezi curajul și energia, le vezi temerile.

Cum se face un arbore genealogic?

Cred că este cel mai simplu instrument de pus pe hârtie, nu necesită multe elemente. Se poate folosi o foaie A4 sau de flipchart, cât mai mare de preferat, cu atât mai mult loc pentru informații. Lipiți-o pe un perete al casei și puneți acolo rând pe rând informații așa cum vă amintiți.

În context de psihoterapie, folosim simboluri pentru persoanele de sex feminin, un cerc. Pentru persoanele de sex masculin, se folosește un pătrat. Prin linii se crează vizual legăturile dintre ei, iar acolo unde este separare se taie linia respectivă. Atașez mai jos poza cu un model și simbolurile folosite (ignorați simbolurile de boala, luati doar elementele de baza).

După ce ați scris tot ce știați, mergeți către generațiile anterioare și puneți întrebările la care încă nu aveți răspuns. Când vă adunați la aniversări, sărbători sau pur și simplu când o sunați pe mama/bunica, fiți curioși cu încă o părticică din rădăcini.

Ce puteți întreba?

Numele și prenumele, cât mai clar, se pot trece și poreclele
Data nașterii, data decesului
Slujba, meseria, rolul avut în comunitate (în generațiile trecute femeile își petreceau mare parte din timp acasă, poate nu aveau o slujbă dedicata, dar se știa în comunitate că ele sunt cele care fac prăjituri la evenimente sau erau vindecătoare prin masaj, etc)
Căsătoria – cum a fost procesul, a fost o decizie personală, a fost forțat cineva să facă pasul acesta
Bolile de care au suferit fiecare
Pasiuni, dorințe neîmplinite, talente
Dacă vi se pare important puteți trece elemente care țin de structura corpului, culoarea ochilor, înălțime

Puteți folosi și softuri pentru asta, sunt multe programe care asta fac. Experiența mea bună a fost cu site-ul genopro.com.