Era o dimineața liniștită, acasă, eu cu toți 3. După negocierile matinale despre ce mănâncă fiecare la micul dejun, într-un final ne-am așezat roata mesei și fiecare își vedea de farfuria lui. Și știți cum este, la masă ajungi să discuți lucruri importante.
– Copii, stiti că luni este Ziua Copilului?
– Da, ce fain, o sa fim la Vasi atunci, zice Maria.
– Mari, o sa fie si ziua ta. (Ioan)
– Si ziua lui Alex, si a lui Ana, a tuturor copiilor. (Maria)
– Si ziua mea 🙂 le zic eu.
– Nuuuuu, mama, nu e ziua ta. Doar copiii. (Maria)
– Păi și ce, eu nu mai sunt copil?
– Nu esti copil! Nuuuu (toti in cor)
– Dar ce sunt eu?
– Tu esti adult?
– Păi, cum adică?
– Mama, tu nu înțelegi. Tu esti adult, adică faci treburi de adulti.
– Cum ar fi?
– Păi tu dai drumul la cuptor, noi nu dăm.
– Aha…Păi și când nu mai sunt adulții copii?
– Când încep să facă de mâncare. (Ioan) :))
– Și cum, eu nu mai pot să fiu copil?
– Râd amândoi. Doar dacă te trimite Dumnezeu copil din nou. Dar iar o să fii bebeluș. (Ioan)
– Și cum? Nu se poate să fiu adult cu suflet de copil?
– Off mama, se poate! Poți să fii adult si copil când te joci, când râzi. (Maria)
Într-un alt moment, Maria mi-a zis că ea nu vrea să crească, vrea să rămână copil, pentru că oamenii mari au prea multe treburi de făcut și nu mai au timp să se joace.
De curiozitate, întrebați-i pe copiii voștri despre asta: Când adulții mai pot fi copii? Ascultați-i despre cum văd ei viața, cum văd lucrurile.
Copiii văd! Copiii simt!
Și mă oftic că uneori ne pierdem în treburile astea de adulți și uităm să mai fim copii, adică să ne jucăm și să râdem!
Reminder-ul meu de azi au fost ei: joaca și râsul ne fac din nou să fim din lumea lor, de-alor, este poarta de intrare către copilărie! Mă duc să-mi iau porția.
Îți mulțumesc că citești articolele mele!
Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:
Facebook:Blog – Andreea Arsene
Instagram: AndreeaArsene.ro
