Dezvoltare personală

În loc să mă grăbesc să găsesc tehnici de gestionare rapidă a emoțiilor, întâi să văd ce e cu ele

Perioada de pandemie este îmbogățită de întreaga paletă emoțională. Avem zile când ne simțim bucuroși, fericiți, dornici de activități. Alteori, sunt zile în care suntem apatici, lipsiți de chef, demoralizați. Ne simțim triști, nerăbdători, poate furioși, uneori cu frică.

E normal să trăim întreaga gamă emoțională. Ne aflăm cu toții într-o perioadă neașteptată și anormală, dacă ar fi să o definim după istoricul vieții. Sigur, în trecutul arborelui nostru genealogic, e posibil ca bunicii, străbunicii, str-străbunicii, să fi resimțim insecuritatea zilelor în anii de război, de boală, de dificultăți legate de hrană. Avem și purtăm cu noi, acolo în interior, bucăți din acele vremuri. Însă pentru cât am apucat noi să fim în călătoria vieții direct, este nou ce trăim acum, necunoscut, temător poate sau plin de oportunități, avantaje.

Știu că atunci când ne este greu, am vrea să facem orice să ne fie mai ușor. Atunci când suntem speriați, ne dorim liniște și pace. Similar cu acel gest simplu: când punem mâna pe ceva fierbinte, automat ne retragem pentru a ne proteja de arsură și durere.

Și acum căutăm asta. Unii își doresc să revină la job, alții să doarmă mai bine, alții să aibă siguranța financiară. Pentru alții este dorința de a fi cu cei dragi, să-i strângă în brațe. O parte din oameni își doresc să călătorească, să vadă lumea largă. Alții vor o cafea băută în piațeta lor dragă. Cred că ne regăsim câte puțin…

Forțați de situația actuală, de cele mai multe ori nu ne putem îndeplini aceste nevoi și dorințe. Așa că, nu ne rămâne decât să înțelegem ce ne transmit ele. Ce ne spun despre noi, despre valorile noastre?

Vă propun un exercițiu simplu de reflecție și de cunoaștere personală. În felul acesta, ne mutăm atenția către noi și valorificăm aceste momente de criză să ne cunoaștem mai bine și să fim mai atenți și mai conștienți la felul în care reacționăm.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

La final de zi, luați-vă 15 minute în care să fiți în liniște, singuri. Luați o foaie de hârtie, un jurnal, orice aveți la îndemână, important este să puteți scrie.

1. Puneți acolo gândurile care v-au apăsat peste zi (poate fi sentimentul de singurătate, de necunoscut față de ceea ce urmează, de neliniște, orice ați simțit).

2. Scrieți cum v-ați simțit având acele gânduri. Cum se simte în corp? Cum este respirația voastră în acele clipe? Ce emoții resimțiți – este tristețe, furie, bucurie, este ca o apăsare pe suflet? Important este să puteți fi în contact și să recunoașteți ce au trezit în voi acele gânduri. Și da, poate sunt lucruri pe care nu le puteți spune cu voce tare (deocamdată), însă valoarea adăugată constă în conștientizarea lor.

3. Ce ați făcut cu acele emoții? Le-ați păstrat pentru voi, ați discutat cu cineva despre asta? Ați apelat la ”ajutoare” pentru liniștire : mâncare, televizor, tehnologie, alcool, tutun, droguri?

După câteva zile în care ați scris (de aceea e important să scriem), observați cum arată notițele dumneavoastră.

Sub forma următorului mesaj: ”Văd că atunci când gândurile mele sunt despre nesiguranța locului de muncă, resimt tristețe și asta mă face să plâng și să mă închid în mine. Evit să vorbesc cu cineva despre asta.”

Un alt mesaj: ” Observ că în momentele în care mă gândesc la sănătatea celor dragi, resimt frică și asta mă blochează. Parcă îngheț și nu mai pot face nimic. Îi sun să mă asigur că sunt bine și asta mă liniștește.”

Ceea ce veți putea vedea este un mecanism de funcționare în situații stresante, neplăcute. Este o cale de a înțelege mai bine cu reacționați, de a vă cunoaște.

S-ar putea să identificați anumite subiecte care se repetă constant sau un anumit tipar de reacție.

Acest exercițiu simplu și la îndemâna oricui crește gradul de conștientizare personală, de cunoaștere. Dacă simțiti că este greu să-l faceți, atunci alegeți un partener de încredere alături de care să experimentați împărtășirea, iar el să noteze pentru dvs, fără să aduceți judecăți și interpretări. Poate fi chiar partenerul de viață și asta va aduce mai multă cunoaștere reciprocă.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Indiferent de contextul în care aflăm și de rolurile pe care le avem, cea mai mare valoare suntem noi cu tot bagajul interior. Acasă, în rol de parteneri de viață, de părinți, prieteni, la job, în societate cu statul fiecăruia, de la noi înșine pleacă totul. Așa că puterea cunoașterii și a înțelegerii față de propria persoană este esențială. Iar perioada aceasta este propice pentru asta.

Ca mesaj de final vă încurajez să nu vă grăbiți să puneți pansamente disfuncționale (fuga în tehnologie, mâncare, adicții – alcool, tutun, droguri, pornografie, etc) peste răni emoționale fără a vă uita la ce este acolo. E ca și cum pun leucoplast peste o julitură plină cu nisip, fără să curăț înainte cu rivanol. Mai devreme sau mai târziu, se va infecta.

Curaj, putere și încredere!

Cu drag,

Andreea

Psihoterapeut de Familie

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:

Facebook:Blog – Andreea Arsene

Instagram: AndreeaArsene.ro

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *