Sunt pe holurile unui spital. La 7.50 sălile de așteptare prin care trecem sunt pline de oameni. Ma uit la ei și le văd cearcănele, durerea, apăsarea. Alții sunt mai optimiști și fac glume despre medici. Unii vin, alții pleacă. Urcam la etaj. Un fiu își împinge tatăl intr-un cărucior cu un picior amputat. Un părinte își vizitează fiul- medic rezident de garda astăzi. O asistenta merge grabita dintr-o parte in alta.
Un medic iese și trântește puternic usa. O fata de pe banca aproape leșină, cheamă pe cineva să o ajute. Imediat este luată din sala de așteptare și dusă într-un cabinet.
Ma uit la toți acești oameni și îmi răsuna in gând: Suntem oameni cu toții.
Fiecare avem acasă viața de familie, cu o dinamica aparte. Cu proprii părinți, unii mai sănătoși, alții mai suferinzi. Cu viața de cuplu asupra căreia ne dorim, visam, facem in așa fel încât sa fie mai bine.
Ii avem pe copiii noștri alături de care trăim emoții puternice.
Fiecare avem propriile dureri, bucurii, griji, neliniști.
Însă oamenii care lucrează cu durerea altora pun pe stop / pe pauză propriile dureri pentru a se putea ocupa de ale altora. Medicul care tocmai a ieșit dintr-o operație poate are acasă o suferință. Se vede? O vede cineva? Are voie să se vadă? Cu siguranță, toată lumea se așteaptă ca actul lui profesional să fie impecabil.
Nu își permite să spună ”am greșit”. Nu când lucrezi cu viața unui om.
Dar să nu uităm….suntem oameni cu toții.
Ma uit la cei din spital și văd oamenii din spatele acestor halate albe. Nu știu nimic din povestea lor de viața. Nu cunosc istoria personală. Poate nu-mi va fi dat să o cunosc vreodată.
Însă ceea ce știu este că avem nevoie de pauză să ne îngrijim propriile trăiri interioare, propriile dureri, să punem cărămizi bune și solide propriului drum.
Ascultam zilele trecute un interviu biografic cu un actor. Declara că cel mai greu moment al lui a fost când a urcat pe scenă după ce tocmai aflase de decesul unuia din părinți. A sacrificat propria durere pentru profesionalism, ca apoi să-și poată trăi sentimentele și emoțiile înăbușitoare. ….suntem oameni cu toții.
Mă gândesc la propriul meu drum.
Viața de psihoterapeut este frumoasă, este o binecuvântare să pot fi acolo un refugiu și un profesionist pentru clienți. Este o responsabilitate mare pe care o resimt, gândul meu zboară la oamenii care-mi trec pragul de multe ori. Merg pe stradă și văd o bicicletă, fac conexiuni. Citesc o poveste cu copiii, mi se pare bună pentru situația și abordarea cu copilașul de la cabinet. Văd 2 pomi care se sprijină unul pe celălalt, îmi amintesc de cuplul cu care am lucrat și la dinamica dintre ei. Caut să înțeleg și să pot fi acolo în demersul fiecăruia.
Este un consum interior care se întâmplă și pe care nu-l resimt. Noroc că-mi reamintește Sorina (terapeuta mea) la întâlnirile noastre. Bucuria de a face asta, entuziasmul și dorința de a fi alături cântărește mai mult.
Dar știu cât de important este să ne prioritizăm și noi. Cunoaștem cu toții termenul de bournout.
…suntem oameni cu toții.
Sunt zile mai speciale cele care urmează. Unii medici poate sunt de gardă, alte structuri sunt în grija noastră (vezi poliție, pompieri).
Cât și cum puteți…
Luați-vă timp să vă uitați în ochii celor care sunt în casă cu voi. Îmbrățișați-i sincer când îi întâlniți. Râdeți împreună, glumiți. Gătiți împreună, indiferent cum ar ieși mâncarea. Beți o cafea uitându-vă în ochii celuilalt, ținându-l de mână sau vorbind. Respirați în același ritm.
Mergeți la biserică și ascultați colindele corului, cuvintele Părintelui. Împărtășiți-vă dacă simțiti.
Mergeți la colindat cu copiii.
Pregătiți cadouri simple, simbolice, în care să puneți bucurie, energie bună și nu apăsare sau greu sau amărăciune pentru că ați fi vrut să fie altceva acolo, dar nu s-a putut.
Dăruiți celor care au nevoie. Bucurați pe cineva.
Aveți grijă de voi, Hrăniți-vă sinele interior, de acolo vine puterea, lumina! …suntem oameni cu toții!
Sărbători binecuvântate!
Text: Andreea Arsene
Psihoterapeut de Familie & Cuplu
Tel: 0763 647 920
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:
Facebook: Blog – Andreea Arsene
Instagram: AndreeaArsene.ro
Sursa foto: Pixabay
