Este mai bine de o lună de la trăirea acestui articol și am simțit nevoia sa-l scriu pentru a mă reîncărca cu energia și bucuria din acele zile.
În 27 octombrie, am sărbătorit 7 ani de căsătorie.
Și pentru că sunt mai bine de 2 ani de când noi doi nu am mai fost doar noi doi, am zis că acesta este momentul. Am pregătit toată logistica legată de copii. Am gândit strategia de cum mă descurc ținând cont că încă o alăptez pe Alex. Am făcut bagajul și am plecat la drum cu gândul de a ne bucura de timpul acesta împreună. Nu aveam stabilite puncte de interes, ne-am dat spațiul de a improviza și a face lucrurile în ritmul nostru.
Mi-am dorit să avem un moment de celebrare doar noi doi, după care să marcăm acest moment și cu copiii.
Pentru mine, a fost prima ședere în Budapesta.
Prima impresie despre Budapesta
Oau, ce mare este! Oau, cât tineret peste tot! Oau, ce de străini! Oau, ce tramvaie faine au! Oau, ce curat! Oau, ce de baruri, cafenele, pub-uri!
Cam astea erau primele gânduri după ce am parcat mașina. Oh, și aici altă poveste.
Parcarea a fost una automată 100%: puneam mașina pe o platformă, o inchideam și scoteam bonul de la un tonomat. În acel moment se închideau niște bariere, platforma de jos prindea roțile într-un sistem și se deplasa automat până la locul unde a rămas 24h. Când am venit să o ridicăm, tot prin tonomat am făcut asta. Am plătit și după ce a ieșit bonul, mașina ne-a fost adusă de platforma automată. Eram …oau, really?! Eu n-am mai văzut asta, m-a impresionat. Un singur om era la recepție pentru a supraveghea procesul.
Ce am văzut în Budapesta?
Dincolo de toate obiectivele turistice, mi-am dorit un singur lucru: NOI DOI, acolo cu mintea și cu corpul. Fără să ne mai gândim la sarcini și job, fără să fim întrerupți de copii. Să ne reîntâlnim unul cu celălalt ca un cuplu, ca doi prieteni, dincolo de toate rolurile adiționale care ne împlinesc.
Și a fost așa bine! Am trăit cele 2 zile ca și cum aș fi fost o adolescentă plecată de acasă (nu, n-am fugit de acasă în adolescență 🙂 ) : libertatea de a decide noi pentru noi, fără să ne gândim la orarul de somn sau de masă a celor mici; bucuria de a merge pe jos, mult, fără să cărăm în brațe pe nimeni; cafeaua băută în tihnă, așa cum îmi place mie; poze făcute împreună (de cele mai multe ori uităm să ne mai facem și nouă poze, în schimb cu copiii avem o grămadă). Au fost 2 zile în care am redescoprit timpul, timpul în doi!
Și vă încurajez ca, ori de câte ori simțiți sufocare în multitudinea de sarcini și roluri, luați o pauză. Faceți bagajul minimalist, planificați o ieșire din cotidian lăsând toate sarcinile acolo, la job, acasă sau unde le e locul. Tot voi le veți face! Doar că mintea și corpul le va putea cuprinde altfel, când plinul este făcut.
Și totuși, ce am văzut?
Așa cum ziceam mai sus, nu am avut stabilite obiective turistice, ne-am dat spațiu să improvizăm după curiozitatea și starea de moment.
1. Dunărea
Sâmbătă dimineața, după mic-dejunul liniștit, am plecat spre Dunăre. Ne-am orientat pe harta de la hotel și pe telefon.
Știți cât de faine au amenajat malurile Dunării? Oamenii stau la pescuit direct lângă apă. Este plin de ambarcațiuni, mari și mici care tranzitează zona. Fluviul este transformat într-un adevărat buldevard du-te-vino.
2. Podul cu lanțuri
Am citit că în Budapesta sunt în total 9 poduri peste Dunăre. Întâmplarea face ca noi să fi ajuns la cel cu lanțuri în prima dimineața. La momentul construcției sale (1849), el a fost considerat ca fiind unul dintre minunile ingineriei din epoca modernă. Sunt impresionante decorațiunile sale din fier forjat.
3. Citadella
Adică cetatea Budei (fiind pe partea orașului Buda, iar dincolo de Dunăre este Pesta = Budapesta) este construcția situată la cea mai mare altitudine în Budapesta. Este pe dealul Gellert și a intrat în Patrimoniul Unesco.
Accesul la Citadella poate fi făcut atât pe jos, cât și cu mașina. Noi ne-am bucurat de peisajul de toamnă, cu o zi însorită, frunze căzute pe alei și mirosul acela specific de frunză umedă.
4. Insula Margit-Sziget
În mijlocul Dunării, lângă un alt pod al Dunării – Margit, este insula Margit. Văzută de sus, arată ca un parc mare de agrement. Am întâlnit alergători, spații amenajate pentru sport în aer liber, terenuri de tenis, locuri de pescuit. Accesul pe insula este pe jos sau cu bicicleta și, cred, că se face și cu transport public. La intrare este barieră.
5. Pantofi din fier în memoria victimelor Holocaustului.
Ei, acesta era un punct pe lista mea, după ce citisem câteva bloguri de călătorie. Am o curiozitate legată de toată perioada aceea și caut să simt vremurile de atunci prin ceea ce a rămas.
Memorialul se numește ”Shoes on the Danube Bank” și este o simbolistică proiectată sub forma unor pantofi de fier pe malul Dunării. Evreii maghiari erau chemați pe malul Dunării, aliniați și li se ordona să se descalțe. Prin împușcare, aceștia cădeau direct în Dunăre, iar pantofii lor erau vânduți mai departe.
5. Palatul Parlamentului
Este o clădire impunătoare, se dinstinge foarte bine de sus de la Citadella. Pe mine m-a impresionat cât de aproape aveau oamenii acces. Având în gând Palatul Parlamentului din București, gardurile acelea imense prin care nu poți distinge nimic, am descoperit la Budapesta că se poate și altfel.
Erau bănci așezate în fața Palatului, oamenii se odihneau, își făceau poze, studiau arhitectura. Mi s-a părut ca mesaj ideea de deschidere, ”de a fi parte din”, de aproape, fără ca asta să însemne că am putea face orice, fără limite.
6. Basilica Sf. Stefan
Am ajuns întâmplător la ea, după un popas la cafenea. Am studiat-o pe exterior și ne-am dorit să urcăm în turn pentru a vedea împrejurimile.
Este cea mai mare biserică din oraș, având hramul Sf Stefan, patronul spiritual al Ungariei.
Am intrat duminica, s-a nimerit să fie în timpul slujbei. La construirea bazilicii s-a folosit marmură de Rușchița.
7. Budapest Eye
Seara, am mers să ne dăm cu roata din Budapesta 🙂 Aproape de hotelul Ritz Carlton este situat Ochiul Budapestei, adică o roată mare care ajunge până la altitudinea de 65m. Se vedea frumos de sus, toate luminile aprinse la ceas de seară. Mie mi-a fost frică, recunosc. Pornea roata, însă periodic se tot oprea să mai urce oameni în alte cabine. Asta crea un balans, care acompaniat de un pic de vânt, acolo sus nu-mi plăcea. Dar aș mai merge o dată 😉
8. New York Cafe
Am venit aici la recomandarea prietenilor. Am avut mai multe voci în jurul nostru care ne-au zis să nu ratăm cafeneaua asta. Cred că, la fel ca noi, și alții au primit recomandarea, pentru că am stat la coadă. Bine, după ce ne-am documentat puțin, am înțeles că este accesul se face pe bază de rezervare sau aștepți până se eliberează.
Locația este impresionantă din punct de vedere arhitectural, dar și ca prețuri 🙂 Serviciile în sine, nu mi s-au părut deosebite, am avut senzație că suntem ca pe bandă rulantă, încă unii, alții, alții. A fost o aglomerare de culturi în acel spațiu, oameni dintr-o grămadă de colțurile ale lumii, cu diferite graiuri lingvistice!
Next on the list
Să revenim cu copiii aici, să le facem cunoștință cu ceea ce am descoperit noi și să le arătăm o lume nouă pentru ei și faină. Nu am ajuns la băile termale, însă revenim și punem pe listă.
Cam atât din weekend-ul nostru aniversar.
Dincolo de toate obiectivele, gândul meu la final este ”ce bine e să ne luăm o pauză în noi” 🙂
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:
Facebook:Blog – Andreea Arsene
Instagram: AndreeaArsene.ro
