Calatorii

Vacanța cu 3 copii, la mare cu cortul

Știți cum a fost vacanța asta? De viiiiis! Așa cum nici nu credeam.

A fost un drum lung și lin, copiii au dormit pe mașina. Am reușit sa citesc 2 carti, sa ne bem cafeaua in tihna dimineața, sa alergam ca înviorare. Am stat la soare in liniste, am înotat. Am povestit ca doi adulti, am avut timp de noi doi.

Stai! Ce tot scriu aici? Ah, visez la asta. Ma scuzați, revin la realitate: vacanța cu 3 copii mici, cu mașina, cu cortul.

Reluam 🙂 

~~~~~~~~~~~~

Pentru cine nu a apucat sa ne cunoască, suntem 2 părinți cu 3 copii: Maria (6ani), Ioan (4ani) și Alexandra (1 an și 6 luni).

Vara aceasta am fost la marea noastră, românească, din mai multe motive adunate.

Fac o paranteză: Dacă mă întrebați pe mine, personal, sunt de părere că dacă vrei să te simți bine, găsești motive de a te simți bine, iar dacă vrei să găsești nod în papură pentru orice bazaconie, evident le vei găsi. Nu suntem noi de vină, e structura creierului nostru care caută exact ce a primit până atunci sau ce este pregătit să vadă. Similar cu google.

Bun, revenim la vacanța noastră la mare.

De ce am plecat cu cortul?

Ora 22 , prima seară
Cina la ușa cortului
Cina la ușa cortului

 

 

 

 

 

 

 

 

In ultimii 10 ani toate vacantele de vara la mare au fost cu cortul, am avut libertatea de a ne ridica ancora și de a pleca oricând, oriunde, fără sa fim condiționați de nimic. Și a fost foarte bine astfel!

Acum 2 ani am prins o canicula insuportabila in Croația. Îmi amintesc ca la 12 noaptea erau 28 de grade. Copiii erau fleașcă de transpirație, nu puteau dormi, erau iritați și ei, dar și noi. A doua zi dimineața ne-am strâns lucrurile și am plecat la munte. 

Altădată, am făcut invers. Am mers la munte în Italia, în Dolomiti, însă după o noapte de frig și ploaie continuă, ne-am adunat toate bagajele și am plecat la mare în Italia pentru câteva zile, apoi la Viena. Logistic este ușor, în campinguri se găsește loc pentru corturi fără probleme.

Cumva, cred că pentru noi a devenit o normalitate sa mergem cu cortul, mai ales ca știm cât de incantați sunt și copiii.

Anul acesta am avut o premieră în ceea ce o privește pe mezina noastră, cu ea nu am apucat sa facem ieșiri înainte, sa o pregatim. Am mizat pe faptul ca ii place sa stea in cortul din casa când se joaca cu fratii ei. 

Camping românesc

Pentru tura noastră am ales să plecăm de la Lugoj (jud Timis) cu escală la părinții mei la Zărnești (jud Brasov) pentru 1 noapte. A doua zi dimineața ne-am pornit la drum cu destinația Năvodari. Am mers la camping Pirivolli, însă nu era ceea ce ne doream așa că rapid am căutat să ne reorganizăm. Era ora 20, aveam nevoie de o soluție sigură.

În urmă cu 4 ani fusesem la Camping S în Mamaia Sat. Știam că ne-a plăcut camping-ul în sine, doar străzile din Mamaia erau în construcție la acel moment. Am revizuit pe Waze distanțele, am constatat că suntem aproape. Am sunat să vedem dacă sunt locuri și am mers acolo.

Plaja camping

 

Partea bună a fost că fiind duminică seara pentru unii se termina vacanța, iar pentru noi începea. Astfel, erau multe locuri faine în care să ne instalăm.

Ce am făcut 5 zile și 5 nopți la mare?

Imediat ce-am ajuns în camping, ne-am instalat tabăra de bază și am plecat să luăm contact cu marea.

Când pășesc prima dată în zona mării simt mirosul. Acel miros specific de apă sărată, adierea aceea de vânt, acea briză care cuprinde tot corpul. Senzația aceea este unică, simt că aș putea s-o recunosc cu ochii închiși. Așa că am stat pe plajă și am respirat profund de multe multe ori, să iau cu mine tot aerul acela. După atâtea ore în mașină copiii au fost foarte încântați să fugă după valuri, apoi să se retragă, pentru ca apoi să stropească totul. Erau entuziasmați și uzi leoarcă la ora 22 pe plajă. Alex a adormit imediat în briza mării și în suntele naturale.

 

Primele 2 zile le-am petrecut în zona campingului. Ieșeam pe plajă, copiii se bălăceau cât de mult doreau (non-stop adică), la prânz îi culcam, seara ne plimbam prin apropiere. Am mâncat covrigi de la vânzătorii ambulanți, pufuleți și porumb fiert. La un moment dat îi zic lui Răzvan:

– Auzi, eu aș vrea un porumb, miroase prea bine. Dar mă gândesc în ce apă o fi fiert.

– Ah, păi dacă te gândești așa, atunci nu lua nici covrigi. Cine știe unde i-a copt, mai și pune mâna pe ei direct.

Atunci am zis, „let it go„  și savurează momentul.

Deci da, de pe plajă se mai pot cumpăra diverse: nămolul de Techirghiol, coliere de scoici, gogoși de Lidl, covrigi, porumb, pufuleți.

Apoi  ne-a cuprins dorul de ducă, hai să explorăm împrejurimile, așa că duși am fost. Am mers la Corbu și la Vadu, plajele sălbatice românești.

La mare cu cortul

 

La mare cu cortul

 

La mare cu cortul

Aici ne-am simțit într-o altă lume. Am prins o zi în care cât vedeai cu ochii nu era oameni pe plajă. Parcă priveam o fotografie ideală, doar că acum puteam simți mirosul mării, puteam auzi valurile, simțeam stropii apei, auzeam chiotele copiilor. Am mâncat pește la cherhana, copiii au făcut colecții de scoici, s-au bălăcit cu Răzvan. Zona este superbă, ne dorim să revenim și să și dormim aici.

Eu am plecat de la Vadu cu o colecție de înțepături pe spate, nu știu ce musculițe erau pe acolo, dar vreo 10 zile le-am dus cu mine.

 

 

 

În altă zi am mers la Vama Veche. Nu fusesem niciodată și eram curioși să simțim live un pic din atmosfera specifică. Ei bine, odată ajunși acolo parcă am văzut imaginea tipic românească a litoralului. Cearceaf lângă cearceaf, mizerie pe jos și pe plajă și în zona restaurantelor, mirosea a îmbâcseală, ambalaje aruncate, muzică din loc în loc în așa fel încât se suprapunea, gălăgie multă în general.

 

Am luat la pas plaja din Vama Veche cât a dormit Alex. Voiam să ajung la Cortul Terapeutic, însă nu l-am găsit. A fost o bună ocazie să văd și să-mi fac o imagine despre Vamă, cu care, trebuie să fiu sinceră, nu am rezonat. Poate nu atunci, nu în contextul respectiv.

Ne-am întors la plaja campingului nostru, cu apă curată, nisip, adâncime treptată numai bună pentru copii, fără muzică pe plajă, doar sunetul valurilor mării și chiuitul copiilor.

Scurt sumar despre camping

Ne-a plăcut că:

  • Are plaja proprie, curată, cu nisip fin, cu fileu de volei, cu șezlonguri sau la liber.
  • Accesul se face pe bază de brățară. Regula zice că nu poți intra dacă nu ai brățara la mână. Pe noi ne-au verificat de fiecare dată și la mașină și personal se uitau să vadă dacă le avem. Am avut sentimentul de siguranță.
  • Toaletele, dușurile au fost curate. Ok, mai erau urme de nisip, însă asta mi se pare că are legătură cu noi și cu responsabilitatea noastră de a lăsa lucrurile așa cum le-am găsit. Pe doamnele de la curățenie le-am văzut de 3 ori pe zi acolo, ne-am intersectat dimineața, la prânz și seara.
  • Are restaurant propriu. Noi am preferat să luăm acolo mic-dejunul, cafeaua de dimineață, prânzul (în regim împinge tava). Era mai ușor astfel cu copiii.
  • La poarta camping-ului este un magazin cu de toate, similar magazinelor mixte din cartiere.
  • La 10min de mers pe jos este Kaufland, poate fi o varianta mai ieftină pentru mâncare, băutură, cosmetice.
  • Vizavi de camping sunt restaurante cu specific pescăresc. Mâncarea a fost bună, însă timpul de așteptare ni s-a părut foarte mare la toate.
  • Am observat prezența multor familii cu copii.
  • Are și camere de închiriat, pentru cine dorește să trăiască experiența de camping altfel.

Ce nu ne-a plăcut?

  • Nu are marcate parcelele pentru corturi, rulote. În ziua în care ne-am întors de la Vadu locul mașinii noastre era blocat de un cuplu care își montaseră aiurea cortul. Ațele de la copertina lor erau întinse înspre bucata noastră, nu aveam acces să ne mai punem mașina, iar copiii se împiedicau mereu când treceau pe acolo până au legat niște pungi să fie mai vizibile. În Croația, în schimb, sunt zone trasate, fiecare își are bucățica lui. Limitele și granițele sunt importante.
  • Prețurile ni s-au părut ridicate la magazinul camping-ului și la restaurant pentru unele produse. Raportul calitate / preț a lăsat de dorit (la unele mâncăruri). Comparam cu restaurantele din Croația și uneori trăgeam concluzia că am fi mâncat mai ieftin și mai gustos acolo.
  • Camping-ul are ore de liniște alocate între 22 și 7 dimineața, însă nu toți le respectă. Nu are camping-ul vreo vină pentru asta, însă aș fi putut transmite ca reporterul poveștile de viață ale unor vecini 🙂 Poate mă repet, însă în Croația era sacru intervalul de odihnă.
  • Locul de joacă pentru copii poate fi îmbunătățit. Era expus la soare toată ziua, se poate improviza un cort înalt, un acoperiș pentru a putea fi folosit. Altfel arde totul. Unele jucării erau rupte, ar trebui luate de acolo și înlocuite.

Concluzia noastră

Mai mergem cu cortul! Noi ne-am simțit foarte bine, copiilor le-a priit și mă bucur că am revenit sănătoși înapoi, cu tolba plină de amintiri.

România este o destinație bună și frumoasă, mai are nevoie de puțină educație, doar puțină: cei 7 ani de acasă.

Oricât de mult s-ar investi în infrastructură, în sisteme de supraveghere, protecție, modernizare, EDUCAȚIA este un pilon de bază care se vede peste tot, oriunde ne uităm. Și parcă zonele turistice se pot traduce precum o carte de vizită, acolo lăsăm în urmă educația, acolo lăsăm ambalaje, mizerie, parcăm aiurea, strigăm unii la alții.

Sper la o Românie mai bună pentru noi și pentru copiii noștri și cu un ușor regret o spun, îmi place să-i ducem în alte țări pentru a vedea normalitatea din societate. Nu vreau să sune pompos, e suficient să trecem granița la vecinii unguri și vedem imediat schimbarea. Cea mai banală imagine din primul sat din Ungaria: iarba tăiată pe marginea drumului și pe o stradă întreagă toți vecinii își curățau șanțul din fața caselor, toți deodată. Ce dovadă mai gospodărească și ce spirit de comunitate! Despre asta e vorba, în primul rând…

 

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.