Familie

Viața la sat are alt timp, alt ritm, alt limbaj

“- Buna ziua, ii spun unei bunicuțe gârbovite de ani de munca.

– Iaca buna.

– Ce faceți?

– Astept sa vina vacile. Nu-s ale mele, dar trec p-aicia și se freacă de nucii mei. O sa mi-i rupă intr-o zi, le mân mai încolo. Sa nu-și lase nici mizeriile aici.”

Ascultând-o pe bunicuța aceasta (care nu e a noastra) am realizat ceva: Oamenii la sat au timp!

Au timp sa iasă la poarta sa stea la povesti, sa mai observe cine trece, ce mai face x, sa se pună la curent cu “bârfele” satului.

Oamenii de la sat au timp sa mâne vacile altora.

Oamenii de la sat au o altfel de bucurie in glas, bucuria muncii lor fizice, cu truda și cu mainile lor care sapa și care pregătesc bucatele de iarna.

Oamenii de la sat au o alta culoare a pielii, își petrec cea mai mare parte a timpului in grădina cu bucate sau printre orătănii,  soarele i-a văzut și le-a mângâiat pielea de nenumărate ori.

Oamenii de la sat își încep ziua de la crăpătul zorilor, leneveala nu își poate avea locul când animalele gospodăriei cer de mâncare, când găinile trebuie scoase, iar gastele duse la iarba.

Oamenii de la sat ajung sa mănânce prima masa atunci când toți ceilalți sunt sătui de mult. 

Oamenii de la sat își pregătesc și își învârt programul zilei după ceilalți “locuitori” ai casei: găini, gâște, curcani, porci, vaci, cai…

Oamenii de la sat au înțeles ca este un timp pentru toate, pe care dacă nu-l respecți, nu faci nimic. E un timp al pregătirii terenului, un timp al semănatului pentru fiecare planta, un timp al udatului, creșterii, un alt timp al culesului. Dacă nu ai semănat când trebuia, posibil sa nu mai iasă nimic pentru iarna, implicit hrana și bogăția beciului vor fi reduse.

Oamenii de la sat au înțeles că de ei și de munca lor depinde bunăstarea. Cum îmi zicea cineva acum câteva zile, pe tărani nu-i cumperi cu o pâine, cu bani pentru un vot. Ei au principii sănătoase, știu care e treaba cu munca asiduă și merg pe principiul: muncești, atunci ai. Nu muncești, nu ai!

Viața la sat are alte nuanțe decât cea de la oraș.

Când ne mai pierdem în iureșul orașului și al vieții noastre, o întoarcere în lumea satului ne poate ancora în realitate.

Ne poate face să conștientizăm de unde ne tragem, care ne este istoria vieții. Cum trăiau părinții, bunicii, străbunicii și cum trăim noi acum? Ce valori aveau ei? Ce am mai păstrat noi din acele valori?

Ne poate face să privim cu alți ochi ceea ce avem acum. Putem fi nostalgici pentru acele vremuri din anumite puncte de vedere, iar din altă perspectivă poate apreciem mai mult tot ce trăim în prezent.

Ne poate molipsi cu ritmul și timpul celor de-ai locului.

Cred că pentru unii dintre noi, care am trăit multă vreme la oraș, poate fi greu de înțeles de ce oamenii mai acceptă să trăiască astfel, deși poate și-ar putea cumpăra mâncarea pentru care ei trudesc o vară întreagă. Poate ar putea renunța să mai crească tot felul de animale pe lângă casă, acum se găsesc de toate în magazine.Poate și-ar putea ușura traiul zilnic cu mașini de spălat haine, centrale pe gaz sau pe lemne.

Pentru ei, cei care și-au dus și își duc traiul așa simplu și firesc, pământul din grădina lor e o bogăție care merită valorificată. Pentru ei este un sens al vieții, poate un tipar preluat și dus mai departe, poate un stil de a trăi.

Nu știu dacă îi putem schimba și nu știu nici dacă e bine să facem asta, însă în ceea ce ne privește pe noi, nu ne rămâne decât să ne mai ancorăm și noi din când în când în realitatea lor pentru a reveni cu picioarele la origini!

( Am scris acest articl cu gândul la bunica mea din Moldova, mi se face dor de ea uneori. Mi-ar fi plăcut să-i cunoască pe copiii noștri)

Copiii nostri la sat, printre lanuri de porumb, sfecla rosie si alte bunatati
Copiii nostri la sat, printre lanuri de porumb, sfecla rosie si alte bunatati

Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:

Facebook: Blog – Andreea Arsene

InstagramAndreeaArsene.ro

 

Sursa foto: Pexels

2 Comments

  • David Gabriel

    Magic. Ai descris atât de plastic lumea satului încât a fost o plăcere să citesc articolul tău. Pe deasupra a stârnit în mine cascade de amintiri. Așa am trăit și acolo ne-am format.
    Mă deranjează cei care se rușinează de originile sătești, dar și cei care folosesc termeni ca ,,țăran” și ,,sat” în sens peiorativ.
    ,,Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *