As tine timpul in loc
Conferinte / Campanii

Aș ține timpul în loc

Anul acesta împlinesc 32 de ani. 32??? Este un număr mare și departe, așa mă gândeam când eram copil. Pfiu, oamenii ăștia de peste 30 de ani sunt deja trecuți. Acum fiind acolo, mă încearcă acel sentiment de a nu fi la vârsta din buletin, de a nu fi la acei 30 si ceva de ani percepuți când eram mică.

Mă uit la relația noastră și parcă nu-mi vine să cred că s-au dus 9 ani de când suntem împreună. Mă uit la copiii mei, ai noștri, și realmente, nu sunt tot timpul conștientă de cât au crescut. Simt că vreau să stea timpul în loc să mă bucur de fiecare în parte așa cum este acum.

Am avut împreună momente frumoase, momente grele,momente care ne-au pus la încercare și care ne-au apropiat.

Mi-ar plăcea sa avem o perioadă de calm, de liniște să ne putem vedea unii pe alții, acum, aici.

Maria a trecut deja de 6 ani, intră la școală în septembrie. Când au zburdat anii aceștia? Când fetița noastră era mică și dolofană și urla de nu știam ce să-i facem ca bebeluș?

Maria, 1 an
Maria la 1 an

Când ne uitam la ea și îi verificam respirația, îi studiam pampers-ul să vedem dacă este suficient de plin, îi cântam din gândul meu neștiind atunci prea multe cântece de copii, îi citeam din cărțile mele și dormeam prima dată în cort cu un bebeluș de 4 luni? Când a trecut etapa grădiniței, grupa mică cu ale ei emoții? Primele ore de balet? Primele plimbări pe munte? Primul somn în camera ei? Când oare au zburat anii?

 

Când a trecut bebelușeala lui Ioan cel dolofan?

Ioan, 1 luna
Ioan, 1 luna

Ioan a trecut de 4 ani, este deja în grupa mijlocie la grădiniță, face o grămadă de lucruri singur (“kingul” – așa cum zicea acum câțiva ani). Îmi dau seama cu fiecare zi care trece cât de mult face că o are pe Maria ca soră mai mare care îi este ca un ghid pentru toate. Diferența de temperament dintre ei îi face să se completeze reciproc foarte bine. Mă uit la el și din nou am momente când mă declar surprinsă. Unde este bebelușul acela grăsun, cu rânjetul lui din toată inima? Rotunjorul lui mama căruia îi plăceau mașinile și motoarele de când nici nu știa vorbi, mi le arăta cu degetul pe stradă.

Mă uit la Alex, a trecut de 1 an. Anul trecut pe vremea aceasta eram în plin proces de adaptare la viața de 5. Ne căutam ritmul, de altfel și acum sunt perioade când încă îl mai căutăm. Îl mai pierdem sau intrăm în alte etape și atunci ne recalibrăm.

Bebelușeala lui Alex m-a luat prin surprindere. A venit după Ioan, cel calm, bun, dornic de țiți în orice circumstanțe. La Alex nu a mai mers așa. Am crezut la primii doi copii că perioada colicilor este de fapt un proces de adaptare prin care copilul se obișnuiește treptat cu lumea în care a ajuns, avându-i ca suport pe mama și pe tata.

La Alex am resimțit că mă depășește această perspectivă. Erau nopți și zile când plângea și părea că nimic nu o poate alina. Până spre 4 luni eram cu sufletul la gură oriunde mergeam, pentru că știam că inopinant se poate dezlănțui avalanșa de emoții. Eram momente în care funcționa legănatul, ploaia pusă pe aplicație, șâșâitul, alăptatul, legată în sling de mine, dar erau și multe momente în care nimic nimic nu funcționa.

Atunci mi-am zis că sigur e altceva. După săptămâni bune de nopți nedormite sau fracturate de somn, dupa zile lungi începute dimineața devreme când încă era întuneric și terminate în creierii nopții, aș fi făcut orice să-i alin suferința și eu să capăt un pic mai multă odihnă.

Avându-i pe ceilalți 2 copii fără colici, mi-am zis că și la Alex va fi la fel, mi-am spus că este o perioadă scurtă de adaptare. Însă această perioadă scurtă a fost lungă și m-a lăsat uneori fără resurse. Mă bcuur însă că a trecut!

Am învățat ceva foarte important din asta: fiecare copil e diferit și unic și se adaptează altfel lumii în care ajunge.

Dacă ajungeți în situații similare cu cele prin care am trecut noi, vă recomand un partener pentru nopți mai ușoare și zile mai blânde.

Este ColiPrevun supliment alimentar de enzima lactază, din sursă naturală, sub formă de picături, cu activitate intensă.

 Se poate folosi începând de la naștere și până la vârsta de aproximativ 4 luni, nu sunt cunoscute reacții adverse.

Ce face ColiPrev în mod special?

Acționează direct asupra cauzei primare a colicilor, și anume deficiența temporară de lactază, calmând astfel durerile abdominale. Are cea mai mare concentrație de enzima lactază de pe piață, care facilitează scindarea/digerarea lactozei din lăpticul nou-născutului, eliminându-se astfel cauza durerilor abdominale.

Lactoza NU trebuie eliminată din alimentația sugarului, dar este recomandat să facilităm scindarea acesteia în cele 2 componente (glucoza și galactoza) în prezența enzimei lactază, pentru o bună digestie.

Lactoza asigură aproximativ 40% din energia necesară nou-născutului și facilitează absorția calciului și a fierului în organism asigurându-se sănătatea microflorei intestinale. Mai mult, galactoza rezultată prin scindarea lactozei este încorporată în mod direct, ca și galactolipide, în sistemul nervos central.

Cum se folosește?

Fiind sub formă de picături este ușor de dat bebelușilor. Pentru cei alăptați punem cantitatea recomandată într-o linguriță sterilizată, iar pentru cei hrăniți cu lapte praf punem picăturile direct în laptele nici prea cald, nici prea rece, la temperatura camerei.

Pentru cei care au avut nopți ușoare cu bebelușii lor poate nu este așa interesant. Așa gândeam și eu la primii doi copii. Însă după a treia experiență atât de diferită, îmi deschid ochii să caut și să găsesc soluții pentru a ne face viața mai ușoară si somnul mai lung.

Dacă aș putea, acum aș întoarce timpul în loc, ducându-mă la începutul lui Alex. Aș ține timpul în loc acolo pentru a o ajuta mai mult, pentru a-i face adaptarea mai ușoară.

M-aș întoarce apoi în zilele noastre și aș ține timpul în loc acum să mă bucur de ei 3, să mă bucur de noi 2, să mă bucur de noi 5, toți la un loc, așa cum suntem acum, în casa noastră cu dezordine și haine peste tot, cu jucării și gălăgie.

La final, vă invit la un concurs pentru a putea încerca acest produs, mai ales dacă sunteți în etapa colicilor sau dacă sunteți însărcinață sau știți o prietenă căreia i-ar prinde bine.

Vă invit să răspundeți la întrebarea de mai jos, urmând ca prin tragere la sorți în data de 1 iulie, ora 22, să extragem câștigătorul: “Dacă ai putea să ții timpul în loc, unde l-ai ține? În ce etapă a vieții și cu ce amintiri?”

Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:

Facebook: Blog – Andreea Arsene

InstagramAndreeaArsene.ro

6 Comments

  • Stoia Raluca

    Si eu as tine acum timpul in loc, in etapa asta, ca fiu cu Luca micut si dragut si eu inca tinerica😊daaaaaar cel mai fain in viata mea a fost de la 18 spre 21-24 de ani(majora cu toate drepturile si fara prea multe obligatii) 😄

  • Adriana

    Eu am 34 de ani si doua dragi fetite, una de 3 ani si 9 luni si una de 6 zile…acum inca ne adaptam unii cu altii si e o perioada mai grea…dar sper ca peste cateva luni sa ne potrivim ca un puzzle…as opri atunci timpul in loc sa ma bucur de ele,de noi 4 de toate binecuvantarile pe care prea putin le apreciem lovindu-ne de treburile de zi cu zi…trecand printr-o operatie de cezariana cu multe complicatii am realizat ce frumos e aici,langa persoanele dragi, uitand de grija zilei de maine si alte cele,doar savurand fiecare gest,cuvant,zambet al celor din jur.

  • Raluca Orasanu

    As opri timpul astazi, inainte de somnul de pranz al lui Sebastian. Pentru ca dupa ce se trezeste e deja mai mare, face un lucru nou, iar noi constatam cu uimire cat de repede creste.

Leave a Reply to Adriana Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *