Psihoterapia este un dar, atât pentru mine, cât și pentru clienții care aleg sa meargă la un specialist.
Pentru mine, a însemnat un lung drum de cunoaștere, de informații raționale, de trăiri, de plâns, de acceptare, de sens. M-a dus pe căi nebănuite, m-a făcut să-mi pun întrebări acolo unde singură nu aș fi ajuns să-mi pun. M-a ajutat să mă regăsesc pe mine și să îmi accept atât părțile bune, cât și slăbiciunile, pe care altădată le vedeam ca pe niște defecte – paie în ochi care mă țineau legată.
Am înțeles ulterior cât de folositoare sunt acele părți și cum, de fapt, mă ajută și mă definesc și ele.
Urmând această călătorie proprie, mi-am dat seama cât de util este întreg procesul și mi-am dorit să aleg calea terapiei ca practician. Și pot spune cu mâna pe inimă că:
Psihoterapia este despre a fi bine cu tine însuți, despre a da sens întâmplărilor vieții, despre a te regăsi, despre a învăța și a creste.
Trecând dincolo de ideile unora cu privire la prejudecăți, psihoterapia este ca un balsam al sufletului. Un spațiu în care ești ascultat, fără a fi judecat, un cadru în care cineva poate vedea ciclurile vieții repetitive, acțiuni care se repetă ca într-un circuit din care simți că nu poți ieși. Psihoterapia este locul în care poți găsi răspunsuri la căutări intense, în care te poți regăsi pe tine cu toate resursele interioare uitate prin te-miri-ce-cotloane.
Suntem călători prin viață și cărăm cu noi bagaje invizibile. Unele sunt ale strămoșilor noștri, altele sunt ale noastre din copilărie, pe altele le-am adunat din relații, interacțiuni cu alte persoane. Și le ducem cu noi muuultă vreme. Până când simțim că ne cocoșăm la propriu, ne strâmbăm de durere interioară. Ne îndepărtăm de cei din jur, rămânem blocați în alte situații, avem relații conflictuale cu ceilalți, ne simțim triști și deznădăjduiți sau din contră, furioși, porniți la război mereu.
Psihoterapia este o cale prin care se poate face lumină. Prin abordarea terapeutică, încet-încet se întrezărește o cale de a găsi puterea interioară, de a găsi poteca prin pădurea vieții plină de ceață.
E nevoie de timp, de răbdare, de asumare și de muncă. E nevoie de implicare din ambele părți, atât terapeut, cât și client.
Trebuie să trăiesc drame mari ca să merg la psihoterapeut?
Răspunsul este….depinde. Sunt oameni care trec prin adevărate tragedii și găsesc puterea interioară să se ridice, reziliența este prezentă. Sunt alții care se împiedică de cele mai mărunte pietre ale vieții.
Suntem diferiți, avem povești de viață diferite, implicit reacționăm diferit și avem nevoi diferite.
Psihoterapia este pentru oameni curajoși, pentru oameni care caută să înțeleagă și să se cunoască.
Psihoterapia este pentru oameni care aleg să lupte, ieșind din zona de confort, ajungând astfel să fie mai bine.
Psihoterapia este pentru cei care vor să crească emoțional, care vor să învețe.
Psihoterapia este o cale de a vindeca acolo unde doare mai tare, ca atunci când te lovești la mână și mergi la doctor să-ți dezinfecteze și să-ți panseze rana. Aici este cu empatie, acceptare, susținere emoțională, înțelegere a procesului interior…
Psihoterapia este despre a fi cu cineva în întregul proces al suferinței interioare, acel cineva care te ghidează pentru a merge din aproape în aproape. Mai în glumă, mai în serios, una e să-ți simți pielea biciuită de grindină cu hainele pe tine, alta e să rămâi în fundul gol. Ei cam așa e cu psihoterapia, se merge încet prin întreg procesul astfel încât mecanismele de apărare să fie treptat lăsate mai jos. Suferința nu e pe placul nimănui, creierul nostru este astfel construit încât să evite cât se poate durerea, așa că va fugi permanent spre alte căi.
Sunt multe spus despre psihoterapie. Aș fi curioasă, tu cum vezi psihoterapia?
Ai vreo curiozitate legată de acest proces? Îmi poți scrie si revin cu informații.
Să ne revedem / citim cu bine,
Text: Andreea
Psihoterapeut de Familie
Tel 0763 / 647 920
Îți mulțumesc că citești articolele mele! Te invit alături de mine și pe celelalte platforme online:
Facebook: Blog – Andreea Arsene
Instagram: AndreeaArsene.ro
