Provocări de părinte: cât ne lăsăm copiii liberi și cât îi limităm?

Rolul de părinte în anul 2019 este plin de provocări. Cred că am ajuns și noi să spunem “pe vremea mea, nu era chiar așa. ”

Într-adevăr! Copilăria noastră era condimentată cu alte activități și provocări. Suntem generația care a crescut cu cheia de gât. Ziua noastră se petrecea mult timp afară, jucându-ne cu mingea, alergând pe câmpuri și dealuri, cu bicicletele. Improvizam spectacole, haine din eșarfe și fuste de-ale mamelor. Ne jucam de-a magazinul și făceam plăcințele și mâncare din pământ și apă și decoram cu flori de câmp. Eram înconjurați permanent de copii și aveam acea libertate a explorării.

Copilăria copiilor noștri este altfel, pentru că trăim altfel decât părinții noștri. Nu zic mai bine sau mai rău, spun doar altfel.

În zilele noastre avem acces la informații despre creșterea copiilor, părinții noștri nu aveau. Sunt atât de multe materiale, încât e nevoie să filtrăm. Ce se potrivește cu familia noastră, ce e în acord cu valorile noastre?

În zilele noastre sunt evenimente pentru dezvoltare personală, programe de auto-cunoaștere și astfel putem crește pe interior. Implicit copiii noștri au de câștigat din asta.

În zilele noastre este mai prezentă ideea antreprenoriatului sau a flexibilității programului astfel încât rolul de părinți să fie integrat mai bine. În același timp însă, părinții noștri aveau un program mai fix, fără prea multe suplimentare.

În zilele noastre există tehnologia, care folosită eficient și cu discernământ poate ajuta. Am în gând acum programele care îi ajută pe copii să învețe diverse concepte, idei inspiraționale și creative, documentare online. Întrebarea care apare este…când e prea mult? Când nu mai e utilă și încurcă în loc să folosească?

În zilele noastre siguranța are un alt sens. Părinții noștri ne puteau lăsa liniștiți în fața blocului, casei să ne jucăm. Alergam fără să ne temem de mașini care aproape că nici nu existau. Revenind la 2019, cred că sunt puține locuri unde copiii mai pot beneficia de această lejeritate a jocului.

Vremurile s-au schimbat, trăim cu amintirile noastre din propria copilărie și ne creștem copiii acum, aici. Și câteodată este tare greu!

Poate uneori ne-ar veni la îndemână și natural să-i lăsăm, să se ducă, să exploreze, fără să fim cu gura pe ei precum o umbrelă deasupra capului lor. Dar auzim și vedem pericolele din jurul nostru și uneori poate ajungem să-i limităm.

Câteodată poate prin temerile noastre ajungem să le tăiem aripile în loc să-i ajutăm să zboare.

Alteori poate le dăm prea mult, prea larg spațiul lor de desfășurare și avem senzația că ne scapă printre degete. Percepem că nu ne mai ascultă, nu mai este acolo lângă noi, parcă avem un alt copil.

Acest balans între a pune limite și a-i da libertate, autonomie, cred că este una din provocările majore în creșterea copiilor. Ducându-ma cu gândul la programele existente, sunt studii care s-au făcut despre relația părinte-copil, despre aceste momente de explorare și revenire către părinte ca un refugiu al siguranței și confortului. Este teoria atașamentului, este programul de educație parentală “Cercul siguranței” și multe evenimente private care aduc în atenția adulților din familie modalități noi de a se raporta la acest balans limite vs autonomie.

Susțin și știu cât de important este să creștem noi, ca adulți. Să ne uităm la noi, la lucrurile bune și la dificultățile din relația cu copiii noștri. Dezvoltându-ne noi, putem face o schimbare favorabilă și cu ei. Sau altfel spus, ajungând să le înțelegem nevoile și învățând să fim acolo să le răspundem nevoilor, putem crea o relație de siguranță, de încredere, cu iubire.

În acest scop, 5 instituții din Timișoara și-au dat mâna și împreună au creat un eveniment de creștere pentru părinți și educatori: „Educația între limite și autonomie” în 23 februarie, orele 09.00-19.00.

Locația evenimentului este la Școala Babel, str. 1 Decembrie 1918, nr 93, Timișoara.

Informațiile valoroase ce vor fi abordate în cadrul evenimentului sunt: