Zilele trecute, fiind in masina, ascultam radio. Rar prind momentele astea, așa ca eram absorbită de discuții. Se prezenta ideea de a închide supermarketurile in Weekend. Adică sambata si duminica oamenii care lucrează acolo sa aibă si ei 2 zile libere, printre alte beneficii. Se luau telefoane in direct si fiecare isi dădea cu părerea. Au fost mulți, prea mulți după așteptarile mele care au fost contra acestei idei. Pe de o parte, e normal, schimbare aduce cu sine rezistență. Pe de alta parte, oamenii argumentau necesitatea de a se relaxa la cumparaturi sau disponibilitatea redusă din timpul săptămânii din pricina jobului, motive firești până la urma.
Dar cred ca am căzut intr-o capcana cu totii. A ajuns sa ni se para normal sa lucram pana seara târziu, sa ajungem acasă rupți de oboseala si sa nu mai fim in stare de altceva. A ajuns sa ni se para normala o tura de shopping cu scop de a ieși din casa, “sa mai facem si altceva”.
A ajuns sa ni se para suficientă ideea de a ne mai lua ceva care sa ne bucure simțurile (mâncare sau haine, orice ar fi) pentru a ne simți un pic mai bine.
Suntem in perioada consumerismului fără discernământ. Muncim pentru banii aceea pe care îi facem cu atât de mult efort si sacrificii, dar nu ne mai uitam la ei când îi lăsăm la magazin. Suntem multumiți ca am luat ceva bun, sănătos, copiii fericiti, noi la fel…?! Pare ca avem un scop in sine din a cumpara.
Nu vreau sa fiu înțeleasă gresit!
Da, avem nevoie de multe bunuri, dar avem nevoie sa fim bine pe interior, altfel nu facem decât sa luam ceva sa acoperim, sa peticim durerile. Si asta o facem inconștient. Ne creionăm motive (credibile pentru noi) si luam, si luam…
Dar sa nu uitam ca si corpul nostru, aceasta “casa a sufletului” este precum un sac plin de bunătăți. Câteodată se mai agata, se mai rupe, facem o cusătura, apoi alta. Mai punem un petec, mai adăugăm o sfoara sa țină mai bine. Dar pe măsura ce tragem tot mai tare de el, va ajunge sa cedeze. Si riscam sa pierdem tot ce am câștigat cu atâta truda.
Sa fim bine fizic si mental este o condiție de baza, necesară pentru a fi călători de cursa lunga in viața aceasta!
Traim vremuri in care avem nevoie de tehnici pentru a ne concentra, pentru a ne focaliza atenția. Suntem asaltați de reclame, de sunete, de culori.
Ia gândiți-va! In casa avem la dispoziție mulți stimuli furăcioși de atenție: telefonul mobil, tableta, laptop, tv, radio. Ieșim pe strada, aproape la fiecare 25-50m avem cel puțin o reclama care ne distrage gândurile. Trec mașini in viteza, sunt disponibile bannere si lumini pe clădiri.
Cand traficul este intens inevitabil apar claxoanele, nemulțumirile semnalate ca niște țipete…poate-poate merg mai repede unii. Supermarketuri construite la tot pasul, mai mici sau mai mari. Programul de lucru exista, dar cu toate câte sunt de făcut ajungem sa petrecem la job mai mult timp decât cu propria familie.
Si atunci, in tot acest tumult, când si unde mai intervine grija pentru ființa proprie? Pentru corp si pentru suflet? Când ne facem timp sa “măcinăm” gândurile si durerile interioare, sa le scoatem la suprafața? Sa vorbim despre frici si dezamăgiri, despre așteptări si anxietăți?
Nu am o soluție, pentru ca fiecare ajunge in propria intersecție a vieții cand simte ca nu mai poate. Ajunge in acel punct in care greutățile din spate (care s-ar putea sa nici nu fie ale persoanei respective) au cocoșat individul. Si acela este momentul in care caută ajutor, cai de iesire din situația respectiva.
Ca încheiere vreau doar sa va propun un Exercițiu de conștientizare când sunteți la cumpărături. Odată ce puneți mâna pe un obiect si va doriți sa-l Achiziționați, va invit sa va puneți câteva întrebări: Am nevoie cu adevărat? Cât timp imi va folosi? La ce ma ajuta? Ce nevoie imi satisface de fapt (emoțională, materială, statut)?
Sa fim bine cu noi înșine!
Tu cum ai grija de tine, de sufletul si de corpul tău?
