Cum îi putem ajuta pe copii în cazul schimbărilor?

Începuturile cu cei mici nu sunt ușoare de fiecare dată, mai ales când sunt schimbări majore, treceri de la o etapă la cealaltă. Am în gând acum nașterea unui frate/soră, momentul în care copilul începe diversificarea, mersul, olița, începutul grădiniței, al școlii, adolescența, mers la dentist….Oho, și câte și mai câte.

Nu e ușor nici pentru cei mici, nici pentru cei mari.

Orice schimbare vine la pachet cu o modificare a întregului ritual, cu care este nevoie să se obișnuiască atât părintele, cât și copilul. Apare o nouă dinamică în familie, alte sarcini, redistribuirea rolurilor (cine, ce face, până când…).

Pentru a avea o adaptare cât mai lină este nevoie să ne pregătim, de ambele părți. Să știm că urmează să trecem prin etapa respectivă (grădiniță, oliță, surioară, ce-o fi ea), să ne-o imaginăm, să vorbim despre ea, despre temeri, frici, lucruri bune care vin la pachet cu schimbarea. Apoi, neapărat, îi implicăm pe cei mici. Nu merge varianta cu: “Lasă că e mic și nu știe!”. Ba știe, știe mai mult decât ne imaginăm noi. Da, nu știe să pună în cuvinte, să numească, dar simte emoțiile familiei, vede că ceva e diferit, aude discuțiile, este acolo prezent. Inclusiv schimbarea job-ului unui părinte are un impact resimțit de copil, deși nu-l vizeaza pe el direct.

Sigur ați avut situații în care copilul se joacă pe covor, aparent absorbit complet de jocul mașinuță, trenuleț și dintr-o dată îl auziți cum intervine și își dă și el cu părerea în discuția din cameră.

Copiii știu și înțeleg (aproape) tot, ne percep tensiunile în cuplu, dificultățile, starea de bine. De aceea, e foarte important să-i implicăm, pentru că vor fi impactați până la urmă și ei de schimbare.

Îmi amintesc de momentele noastre importante. Sarcina cu Ioan și cum resimțea Maria asta, mutarea noastră, nașterea lui și invadarea spațiului ei, acapararea mea de către bebeluș, intrarea la grădiniță, întoarcerea mea la lucru, decese în familie, venirea pe lume a micuței Alex….Toate au determinat o redefinire a întregii familii. A fost nevoie să le povestim, să facem jocuri, ritualuri pentru pregătirea dinainte și pentru a procesa ceea ce se întâmplă sub ochii noștri.

Când primeam întrebări la care eu mă simțeam nepregătita, era cel mai greu. Așa că apelam la cărțile pentru copii. Fiecare naștere am pregătit-o cu câte o carte pe care am citit-o până am învățat-o pe de rost. Mersul la grădiniță la fel, am punctat ritualul specific, regulile grădiniței, cât mai multe informații utile pentru a fi pe un tărâm cât mai cunoscut. Cărțile, imaginile, experiențele hazlii de acolo ne-au ajutat să avem un punct de plecare pentru discuțiile noastre, curiozitățile copiilor trecând dincolo de paginile tipărite. Dar am avut o bază pe care am putut construi, am putut anticipa, am putut crește împreună, ne-am inspirat.

Am descoperit de curând cărțile din colectia ,,Prietena mea Conni”, de la editura Casa. Singurul regret pe care îl am este că nu le-am avut într-un alt moment, dar sigur îmi vor folosi în etapa cu Alex.

Cărțile astea sunt ca o mănușă pentru fiecare nevoie în parte: venirea pe lume a unui bebeluș, grădinița, olița, dentist, conectarea cu părinții, vizite la ferma, zoo, la plajă.

Îmi plac imaginile, sunt vesele, frumoase ca aspect, adaptate copiilor. Tot după imagini copiii pot descoperi și pot pune multe întrebări pentru a clarifica situația în care se află Conni, personajul principal.

Poveștile sunt scurte, nu durează mult cititul lor, acum depinde și de câte întrebări au copiii. Vă invit să le descoperiți și să vedeți în ce etapă sunteți cu proprii prunci. Sigur vă pot ajuta să aveți un start mai ușor!

Prețul este foarte bun, calitatea lor mi se pare că depășește cu mult costul aferent, nu mai vorbim despre utilitatea lor și cât de receptivi sunt copiii la imagini, povești. Zilele astea sunt reduse, verificați site-ul Editurii Casa.