Conferinte / Campanii

Copiii noștri și mâncarea, o relație cu năbădăi (+ super Concurs)

5 noiembrie 2018

Mâncare, mâncarea, mai vrem mâncare! Ne e foame!

Printre lucrurile pe care le aud cel mai des intră și cele de mai sus. Eu nu știu cum o fi la alții, dar copiii ăștia simt că uneori mi-ar mânca și urechile!

Ne trezim dimineața. Ne întindem în pat, ne gâdilăm, chicotim. Nu trece mult timp și aud.

– Dar când ne trezim?

– Păi, ne-am trezit deja, nu? le zic eu.

– Nu, să ne trezim. Adică să ne dăm jos din pat. Mi-e foame!

Copiii cer mâncare acasă, deși la ora 9 mănâncă mic-dejunul la grădiniță. Acolo am înțeles că uneori cer porție dublă de mâncare.

Când îi iau de la grădiniță, își servesc gustarea. Mai stăm un pic afară, se mai joacă și din nou aud „Mi-e foame, hai să mergem acasă!” Și mai mănâncă o dată.

Seara, după ce ne echipăm în pijamale, gata de somn, din nou aud:

„- Mi-e foame!

– Măi copii, e târziu, nu ne mai umplem burțile cu mâncare. Vă dau câte un măr dacă vreți.

– Mama, tu nu înțelegi. Noi vrem ceva din frigider.”

Cam așa sunt cei 2 copii mari și relația lor cu mâncarea. Și nu, nu sunt eu vreo bucătăreasă strălucită, ba chiar consider că nu mă prea pricep. Dau greș uneori și cu cele mai banale mâncăruri (orez ieșit din oală precum vulcanul, carnea din ciorbă fiartă insuficient, etc).

Ei, avându-i pe ei doi așa dornici de hrană, de ceva timp o descopăr pe Alex, mezina familiei noastre. Și avem scena urmatoare:

Mic-dejun, ne așezăm la masă toți 5. Alex e poziționată cu scăunelul ei de bebe în așa fel încât ne vede pe toți. Am pregătită mâncare de bebeluș într-un castron. Pe masă noi avem diverse (fulgi cu lapte, avocado, cârnați de casă, etc, în funcție de ce aveam prin frigider și ce-și dorea fiecare). Încep să-i dau cu lingurița ce îi pregătisem ei. Scuipă tot înapoi. O văd că privește pe masa noastră. Mă uit ce ar fi bun și pentru ea. Iau o linguriță de avocado și îi dau. Scuipă și avocado. „No bun, dacă nu vrei e în regula. Poate ai burtica plină de lapte.”

Ne punem și mâncăm și povestim și iar mâncăm. Ea ne privește permanent. La un moment dat, îi prinde Mariei felia de pâine cu avocado și nu-i mai dă drumul. Mușcă ea, mușcă Maria, nu mai scoate nimic afară. Își freacă mânuțele grăsune cu avocado de parcă s-ar spăla pe mâini. Și atunci îmi dau seama: copilul își explorează mâncare, are nevoie să fie în contact cu ea direct, nu prin lingurița mea. Trebuie să-i simtă textura, să o apuce singură, să o guste din propriile mâini. Și brusc îmi amintesc de perioada în care ceilalți doi erau mici și veșnic aveam legume pe jos. Știu că și lor le-a plăcut experiența aceasta, deci și la Alex probabil tot așa funcționează.

De la soră la soră e mai bun 🙂

Așa că, nu pot decât să mă bucur, pentru că avem un ajutor tocmai bun. În sprijinul nostru, pentru explorarea mâncării, vine un produs foarte fain, o farfurie de autodiversificare, care pe deasupra mai este și portabilă. Exact pe stilul nostru de viață!

Mi se pare foarte util că are 4 ventuze, așa ca nu va zbura farfuria cu totul de pe masa bebelușului, poate doar bucățelele de mâncare:) . Și aici fac o paranteză: într-o zi îi pregătisem micuței Alex un prânz așa gustos și bun, hmmm. Îi tăiasem legumele și carnea și nu găseam în ce să le pun. Am lua repede o farfurie pe care noi o folosim în excursii, i-am pus aranjate toate bunătățile și i-am așezat farfuria pe tăvița ei. Când am întors eu capul să iau cana cu apă, toata mâncarea mea gustoasă și  frumos aranjată era pe jos, zburase cu tot cu farfuria care acum se învârtea și făcea zgomot pe gresie. Așa că, ventuzele respective sunt magice, fac farfuria să rămână la locul ei 🙂

Materialul din care este făcută este prietenos cu lumea bebelușilor, fiind un silicon alimentar de calitate, 100% certificat de FDA si LFGB, fără BPA. Este ușor de curățat, e compatibil și cu mașina de spălat vase.

Ce-mi place la farfuria aceasta este și că are un capac și o husă și e ușor să plecăm la plimbare și să servim masa în altă parte. Și aspectul acesta mi se pare util, oferindu-ne flexibilitate, fără să ne mai cramponăm de ideea că nu putem pleca de acasă, e masa bebelușului.

Pe mine, personal, mă mai scapă de un stres. De fiecare dată când ieșim la restaurant și cerem un scaun de bebe, am senzația că tăvița respectivă este murdară. Nu știu dacă e doar părerea mea, dar are un aspect care nu mă încântă să-i pun copilului mâncare acolo. O șterg, altădată le mai cer lor să o șteargă, dar parcă tot nu e pe gustul meu. Ei, de acum , ne luăm farfuria la purtător. Ne așezăm pe scaun, zâmbim frumos și în momentul 2 bebelușul familiei deja mănâncă.

Această minunăție de farfurie se numește EasyMat Mini și se găsește aici. Zilele acestea este și la ofertă, așa că merită să profităm. Avem și un scurt video despre cum să o folosim, link aici: Video EasyMat Mini .

Bucuria mare este că o puteți câștiga direct de aici dacă îmi spuneți printr-un comentariu care a fost cea mai amuzantă pățanie legată de diversificarea bebelușilor, iar dacă încă nu aveți copii și vă pregătiți de acest moment care este temerea voastră legată de această etapă. Prin tragere la sorți vom alege câștigătorul / câștigătoarea în data de 8 Noiembrie ora 23.00.

Vă doresc spor la mâncăruri sănătoase și la experiențe cât mai apetisante legate de diversificarea celor mici!

 

Acest articol este realizat în parteneriat cu site-ul www.delamamici.ro.

Sursa foto: Arhivă personală și site www.delamamici.ro

You Might Also Like

32 Comments

  • Reply Chisnenco Oana Mihaela 5 noiembrie 2018 at 20:27

    Cea mai amuzantă pățanie a fost când cea mică i-a dat cățelului morcovul fiert și a spus că la mâncat ea

    • Reply Andreea 6 noiembrie 2018 at 16:15

      S-a descurcat 🙂

  • Reply Barlianu Andreea 5 noiembrie 2018 at 21:07

    Teama mea cea mai mare peste 2 luni si jumatate este ca Rares sa faca un dezastru prin casa si sa arunce tot din farfurie fara sa manace nimic. 😊

    • Reply Andreea 6 noiembrie 2018 at 16:15

      Andre, iti spun, va fi o perioada foarte faina daca tu iti gasesti relaxarea si echilibrul pentru etapa de diversificare. Copiii sunt curiosi si dornici sa descopere.

  • Reply Andreea L. 6 noiembrie 2018 at 8:32

    Si eu am senzatia ca petrecem mult timp la masa..parca mereu mancam!!
    Imi aduc aminte o faza faina cand fetita mea era mica si trebuia sa-i dau mancare cu lingura..si venea si fratele ei si-i dadeam si lui ..si tot asa..si la un moment dat, preocupata fiind sa umplu gurile puilor de randunica, la un moment dat indrept lingurita spre sotul meu( care o tinea pe cea mica in brate) si efectiv ii bag lingura in gura! nici nu mi-am dat seama ca facusem asta, dar sotul meu, gentil ca intotdeauna, imi spune amuzat: Foarte buna mancarea, mami! :)) Atunci m-am prins ce facusem !! Ne-am amuzat teribil mult timp dupa intamplare!

    • Reply Andreea 6 noiembrie 2018 at 16:13

      Ce tare :)))

  • Reply Sandi 6 noiembrie 2018 at 9:35

    Andreea, m-am amuzat de intamplarea relatata de tine. O intamplare asemanatoare am avut eu cu Ami. :)) I-am pregatit bounty de bebelusi (avocado, banana, putin unt, carob si cocos) si am modelat ciocolatele mici. O pun in scaunelul ei de masa si bineinteles ca „s-a spalat” putin pe maini cu ceea ce ii pregatisem, insa apoi am vazut ca incepe sa manance. Mi-am mai vazut de treburi prin bucatarie si ii spun sotului: „uite, a mancat tot”. Merg sa iai farfuria si cand vad, de fapt, mancarea nu era in stomacel, ci pe picioare si pe scaun :)) nu stii cum reusise. Mai sunt si alte intamplari amuzante, insa aceasta m-a amuzat teribil, pentru ca eu ma bucurasem foarte mult ca ii place ce papa :))

    • Reply Andreea 6 noiembrie 2018 at 16:13

      Sandi, eu ador momentele in care ii vad mazgaliti peste tot. Stiu sigur ca s-au simtit bine! Nu stiu cat mananca efectiv, dar exploreaza intens.

  • Reply Elena 6 noiembrie 2018 at 9:48

    Amuzant la noi este Ioan (9luni) când mânâncă iaurt…nici nu îl așez bine in scăunel și cum vede iaurtul așteaptă cu gurița maaaare sa îl servesc. Și tot așa pana se termina cutia; nu apuc sa iau in lingurița ca el este deja pe pozitie cu gurița laaaarg deschisă…și dacă cumva întârzii sa ii dau exclama ceva de genul: eahh!!!
    Cu fratiorul lui mare mare Luca (3 ani și 7 luni) am pățit ca după un episod cu febra mare și mers la urgente pe la 10 luni sa refuze mâncarea (mai puțin țiți). Nimic nu mai voia, însă intr-o zi privea cu interes la ciorba noastră de gaina, acra și cu de toate…i-am dat o lingura de zeama și i-a plăcut maxim; de atunci a reînceput sa mănânce piciul și tot de atunci am început sa ii dau din ciorba noastră (e drept ca am gatit-o mai puțin acra și cu muuult mai putina sare).

    • Reply Andreea 6 noiembrie 2018 at 16:12

      Titita, ce fain ca ati mers pe „mana” copilului. Eu cred ca ei ne dau semnalele clare, numai sa fim noi pregatiti si prezenti sa vedem.

  • Reply Cristina Mihaela Toma 6 noiembrie 2018 at 9:56

    Un episod legat de diversificare la noi: aveam 2 banane, si tocmai ii decojeam una baietelului de 2 ani jumate, timp in care, cel mic (aprox. 10 luni) luase cealalta banana si incepuse sa muste si sa mestece la ea, binenteles, cu tot cu coaja 😅. Pana am observat noi ce facea el, mijlocul bananei era deja stors printre coji 😄 (….si asta era in perioada cand scuipa banana daca ii dadeam eu!)
    Concluzia: un bebelus care vrea sa manance gaseste sigur o modalitate, daca are hrana la indemana🙂

    • Reply Andreea 6 noiembrie 2018 at 16:09

      Aventura cu banana asta 🙂 Si eu zic, ca tine,bebelusii se descurca.

  • Reply Otilia Petconi 6 noiembrie 2018 at 10:58

    Eu m-am amuzat teribil cand i-am dat o farfurie de legume, si-a umplut mana dreapta, a luat o muscatura, apoi mana stanga, a luat o muscatura si apoi avand mainile ocupate a bagat fața in farfurie… Nina bubulina

    • Reply Andreea 6 noiembrie 2018 at 16:08

      Oai, Nina Bubulina aventurina 🙂

  • Reply Alina 6 noiembrie 2018 at 12:11

    Hehe..tare draguti sunt mancaciosii vostri!😍
    Povestea noastra ar fi cam asa: o bucata tata mancacios si pofticios, mai ales cand vine vorba de GRATAR; si o bucata fiu mancacios si pofticios, mai ales cand vedem mancarea adultilor. Zi de weekend, tata pofticios…deci gratar sa fie.
    Toata lumea la masa, bebe in scaunul lui, cu piureul lui delicios in fata. Crezi ca a fost interesat de acel piure? Delooooc!
    Deci am sfarsit prin a servi ficatei si ciupercute la gratar. Cu mare pofta!
    Oare sa semene pe tata si in privinta asta? 🤨

    • Reply Andreea 6 noiembrie 2018 at 16:08

      Alina, e clar baiatul lui Bogdi 🙂 Ce piureuri, direct gratare!

  • Reply Ruxandra 7 noiembrie 2018 at 6:47

    Când am început diversificarea cu băiatul meu, am mers pe bucăți. Acum (1 an și 3 luni) mănâncă singur cu sau fără tacâmuri, în funcție de chef și de foame. E amuzant când lumea insistă să îi dau eu cu lingurița, că nu se cade să se murdărească așa, și el le împinge mâna. Apoi bagă tacticos mâna în farfurie și pescuiește de acolo ce îl interesează. Cu o mină foarte serioasă 😜

    • Reply Andreea 7 noiembrie 2018 at 12:06

      Mie mi se pare ca totul este mai usor dacă mănâncă ei singuri. E drept, după aceea avem de lucru pe partea de curățenie, dar e mult mai simplu si mai interesant pentru ei astfel.

  • Reply Ana 7 noiembrie 2018 at 8:08

    Nu pot sa zic ca am avut multe momente incredibil de amuzante, pentru ca pe mine m-a stresat mult mancatul copilului. Sau, mai bine spus, nemancatul :).
    Cea mai amuzanta a fost in ziua 1, cand eu am fost super incantata de ce pregatisem acolo, si ea a luat fix trei guri :). A fost asa, un fel de anti punct culminant 🙂

    • Reply Andreea 7 noiembrie 2018 at 12:05

      Ana, ma bucur sa te regăsesc aici! Cred ca pățanie ta este teama tuturor la început: aranjam totul așa frumos si descoperim ca cel mic nici nu e interesat.

  • Reply Carmen 7 noiembrie 2018 at 8:11

    Eu am noroc de un copil foarte mâncăcios. Nu neapărat pățanie, dar într-o zi am făcut supă de roșii și am pus în două castronele identice să mâncăm împreună(așa mâncăm mereu). A fost așa încântată încât a luat și castronelul meu și a mâncat tot. Mie mi se părea foarte mult un castron și pentru mine, dar am fost fericită că îmi apreciază cineva mâncarea și că le-a mâncat pe ambele. Chiar dacă eu am mâncat pâine goală la prânz. 🙂

    • Reply Andreea 7 noiembrie 2018 at 12:04

      Carmen, din câte îmi dau seama, ne regăsim printre Norocoasele mamici cu copii care mănâncă.

  • Reply Marina 7 noiembrie 2018 at 9:23

    ce faina e! eu nu am patanii deosebite, ca nu am avut noroc de o mancacioasa. cred ca daca as lua pentru ea acum farfuria -4+, s-ar distra la fel de tare ca un bebe.

    • Reply Andreea 7 noiembrie 2018 at 12:03

      Așa suntem noi acum cu căruciorul. Ceilalți copii numai stat in el la vremea lor, dar acum are mare succes 😊 Îmi pot imagina ca e la fel si cu farfuriuța magica.

  • Reply Corina Balintoni 7 noiembrie 2018 at 10:21

    La noi cea mai amuzanta intamplare la cel mic a fost cand i-am dat sfecla. Fiind blw-ist,dupa ce s-a saturat de mancat, a inceput joaca cu sfecla, si-a pus prin par, pe nasuc,urechi si chiar si la ochisori,nu a fost de-ajuns asta,a inceput sa ii dea si fratiorului mai mare si se amuza copios cand cel mare inghitea si zicea yumi yumi. La cel mare cand a fost mic cel mai amuzant moment a fost cand a luat zmeura si le-a dat bebelusilor de jucarie care ii avea. Toti au fost rosii 😂

    • Reply Andreea 7 noiembrie 2018 at 12:02

      Oai, deci asta cu sfecla este tare! Cred ca era roșu peste tot 😊

  • Reply Eliza 7 noiembrie 2018 at 13:48

    Momente amuzante nu îmi amintesc. Îmi amintesc doar cum zbura uneori mâncarea prin toată bucătăria, căci la fiică-mea am mers pe autodiverisificare. La vremea respectivă mi-ar fi prins bine farfuria asta.

  • Reply Simone 7 noiembrie 2018 at 18:15

    Aww, ce amintiri de la începuturile diversificării. Mă rog, noi am mers de la început pe autodiversificare, nu știu dacă am neapărat pățanii simpatice. Îmi amintesc cu drag și (deja) nostalgie moaca aia haioasă când încerca ceva nou, strâmbăturile și mirarea. Super utilă farfuria!

  • Reply Laura 8 noiembrie 2018 at 12:08

    La noi cu siguranta cele mai amuzante momente au fost furturile din farfuria sau ghiozdanul surorii. Am mers f mult pe idee de mancat sanatos, fara dulciuri, doar fructe etc Si intotdeauna cele mai gustoase chestii erau cele furate de la sora mai mare. Imi aduc aminte ca a venit odata Eliza acasa si adusese o punga de pufuleti de la scoala. Pana s-a dezbracat, a lasat ghiozdanul pe un scaun la bucatarie. Cand ne-am intors inapoi, Vlad il daduse jos, scosese pufuletii si mancase deja cativa pana am apucat noi sa-i luam punga.

  • Reply Gheorghe Alexandra ( Neblea) 8 noiembrie 2018 at 12:17

    Noi mai avem puțin până la etapa diversificării. Peste 3 luni o sa începem și noi acest proces minunat și momentan nu mă tem de el pt că Alex pare a fi un mâncăcios și un curios. Sper doar ca printre mozoliri si aruncatul mâncării să ajungă ceva și în stomacel. Pupici pt puiuții tai, Aki. Aaa, și te pup și pe tine cu mult dor. 😊

  • Reply Mimi M. 8 noiembrie 2018 at 15:16

    Noi începem aventura diversificării peste 3 luni și jumătate. Teama mea cea mai mare e că va fi ”sclifosită” ca mine la mâncare. Eu abia prin gimnaziu/ liceu am acceptat alimente precum brânza, mazărea, ardeiul. Eu am crescut cu ceva carențe pentru că nu mă hrăneam prea sănătos și divers; sper ca ea să nu-mi semene și să crească echilibrat, având toți nutrienții necesari.

  • Reply Marina Crivineantu 8 noiembrie 2018 at 18:12

    Andreea noi inca nu am inceput diversificarea .o data cu venirea noului an ne punem pe treaba. Nu am temeri in privinta ei ci in privinta mea.nu sunt maestru in bucatarie.deja am testat 2-3retete pt bebelusi si au iesit catastrofale. Trebuie sa ma apuc de cursuri de bucatareala altfel imi mor copii de foame. 😂

  • Leave a Reply