In zilele noastre telefonul mobil a devenit ca o extensie a mâinii noastre (după cum spunea doamna prof. Mocan de la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj). Reusim sa facem pe telefonul o mulțime de lucruri: vorbim, scriem mail-uri, mesaje, avem acces la contul din banca, achiziționăm diverse lucruri, citim presa, urmărim vremea, etc
Practic telefonul a devenit o varianta mai mica a calculatorului/laptopului, nu mai are doar funcția de a comunica.
E de bine ce se întâmpla, doar ca tehnologia asta dezvoltată vine la pachet si cu liberul arbitru: cand sa te opresti? Cât sa folosești? Cât e bine pentru copii? La ce să aibă acces cei mici? Cum să-i urmăresc?
Să găsim echilibrul online/offline este rolul nostru ca părinți.
Folosită nechibzuit tehnologia are 2 fețe (ca o moneda): pe o parte găsim utilitatea ei cu tot ce aduce pentru noi, iar pe partea cealaltă vine cu riscul de a ne afecta relațiile.
După o zi plină de activități ajungem acasă, ne îmbrățișăm copilul si apoi…ce facem? Luam telefonul înapoi in mâna? Mai răspundem la un mail? Mai butonăm un site de socializare? Nu stiu care e răspunsul corect, pentru ca fiecare familie isi are propria dinamica, propriul stil.
Dar stiu sigur ca nevoia unui copil este de a-l privi in ochi, de a-l strânge in brate si de a simți ca suntem acolo cu ei si pentru ei.
Pune-te în locul copilului tău:
Gândește-te un pic cum te simți tu cand esti la lucru si mergi la un coleg sa-i ceri ajutorul iar el se uita absorbit pe telefon. Iti face un semn cu mâna ca te aude, dar isi vede mai departe de ale lui.
Sau cand mergi sa ceri o informație la o instituție si doamna de la ghișeu se uita pe calculator. Parca nici nu te observa. Cum e pentru tine? Simți ca esti important, ca si tu contezi? Sau mai degrabă te simți ignorat? Cum ii cataloghezi pe oamenii respectivi care iti fac asta? Ce cuvinte, etichete, așezi pe fruntea lor?
Si acum înapoi la copilul tău. Cum crezi ca se simte el in momentul in care el iti vorbește si tu esti cu ochii in telefon? Crezi ca percepe conectarea? Simte ca este important el, ca ființa, pentru tine, parintele lui? Sau percepe acel aparat din mâna ta mai important pentru tine?
Lasa telefonul deoparte! Uita-te in ochii lui, strânge-l in brate sincer! Joaca-te cu el!
Si dacă chiar este ceva urgent care nu poate astepta spune-i asta: “uite, am de lucru pe telefon 10 minute, timp in care tu poti face x activitate. Eu sunt aici lângă tine, dar este neaparat necesar sa răspund la mail/telefon, etc”
Iar in perioada aceasta, de început de grădinița/ școala, copiii au nevoie de prezenta noastră, de joc, mai mult decât de tehnologie.
Sa le fim aproape si sa le arătam că ei conteaza pentru noi!
Sursa foto: Pexels
