Venirea pe lume a propriului copil este o bucurie amestecată cu multă teamă, nesiguranță, necunoscut. Arată frumos toate pozele artistice pe care le vedem cu bebelușii care dorm în pătuț sau în cărucior, cu mame aranjate, machiate. Dar realitatea este un pic diferită, mai ales în primele luni, când parcă tot universul propriu se dă peste cap.
Odată ce ai ajuns acasă cu micuțul omuleț e nevoie să te confrunți cu prima noapte doar tu cu el, apoi cu multe zile în care sunteți doar voi. Nu mai sunt asistentele și medicii din maternitate pregătiți să ofere suport. Poate nu e nimeni altcineva în jurul tău. Ești doar tu cu încrederea ta, cu dragostea, oboseala, brațele, sânii plini și dureroși, cu toată ființa ta. Și faci tot ce poți tu, tot ce ai citit, dar uneori pare că nu funcționează nimic.
Și pentru mine a fost greu și încă mai este uneori. Dar m-au ajutat câteva lucruri de bază. Nu sunt atotștiutoare, copiii mei încă mă învață multe lucruri și-mi arată câte nu știu de de fapt. Dar sunt niște acțiuni pe care le-am făcut cu ei și care s-au dovedit liniștitoare pentru începutul dificil. Nu inventez roata de la căruță, probabil mai sunt multe alte articole care dezbat acest subiect, este doar perspectiva mea.
Tot ce am avut în gând în primele 3 luni a fost sa recreez mediul intrauterin. Așa se spune (vezi cartea Bebelușul meu e cel mai fericit) că primele 3 luni din viața copilului ar fi de fapt al 4-lea trimestru de sarcină. Pentru o adaptare cât mai lină la tot ce înseamnă lumea aceasta total nouă și ciudată pentru ei este nevoie să aducem elemente care reconstituie etapa sarcinii.
Ghemul de om plânge, și plânge, și plânge…Ce-i faci?
1. Mama calm, mama calm, mama calm – pe repeat și de la capăt de nenumărate ori. Nu intra în panică, păstreaza-ți calmul, cât de mult poți în situația respectivă. O mamă agitată va face ca bebelușul să fie de asemenea agitat. Știu, e ușor de zis, dar cu exercițiu se poate. Eu recunosc, nu-mi iese de fiecare dată, mai ales când sunt pe pilot automat. Apoi conștientizez și încerc conștient să calmez amigdala, să preia controlul partea rațională a creierului. Acceptă că ai în fața ta un om cu emoții proprii. Poți face tot ce ține de tine pentru a-i fi alături și a răspunde nevoilor, dar se poate și ca uneori să fie liniștitor, eliberator acel plâns.
2. Verifică scutecul.
Eu deseori am pățit-o să-i schimb pe copii și apoi să înceapă să plângă. În gândul meu îmi spuneam: “Copile, ești mâncat, schimbat, acum ce mai e?”. Uite că mai era, un pârț apărut subit, un pampers care jena pe undeva pe la piciorușe sau care strângea prea tare.
3. Mai vrei să mănânci?
Eu nu-mi puteam da seama dacă mănâncă suficient, alăptați fiind. Așa că de fiecare dată ofeream și sânul. Uneori funcționa, le mai era foame. Alteori era doar o sursa de conectare, de siguranță. Partea bună este că sânul liniștește.
4. La pielea goală lipit de pieptul mamei
Procesul de îmbrăcarea / dezbrăcare nu e pe placul lor. Dar când sunt agitați și plâng, copiii transpiră mult și le e cald. Putem să-i dezbrăcăm și îi acoperim cu un material de bumbac sau îi lăsăm goi. Vedeți cum reacționează fiecare copilaș. Îi ținem aproape de noi, de pieptul nostru să ne simtă mirosul, bătăile inimii, respirația.
5. Înfășatul
Deși pare o abordare băbească, care se făcea pe vremea bunicilor, treaba asta cu înfășatul chiar ajută. Mai ales în primele 2-3 luni când puiul de om este încă… pui și mișcările sunt necontrolate. Înfășatul crează sentimentul de cuprindere, de conținere, cam așa cum era în burtică. Mai adăugăm și faptul că reduce impactul reflexului Moro, acel tresărit cu brațele care se duc în toate direcțiile.
6. Sunetele albe
Se știe că în burtica mamei nu este liniște. Se aude fluxul sanguin, procesul de digestie este și el zgomotos, plus sunetele din exteriorul corpului mamei. Iar acest sunete albe sunt utile pentru a simula fondul sonor. Aici intră aspiratorul, hota, uscătorul de păr, sunetul mașinii în mișcare, ploaia, valurile mării,etc La o simplă căutare pe youtube – white sounds, se găsesc multe variante.
Acum 5 ani foloseam în fiecare noapte uscătorul de păr pentru a o adormi pe Maria. În fiecare noapte. Credeam că nu vom mai scăpa de el. Îl luam cu noi oriunde plecam, deși e mare și ne ocupa mult spațiu. Apoi am descoperit ploaia care cade pe cort și am schimbat uscătorul de păr pe laptop și youtube.
Acum la Alex, funcționează adormirea la hotă. Cred că hota asta nu a mers atât de mult pentru gătit în cei 5 ani de când o avem, cât a mers în ultimele 5 luni.
Ce am descoperit acum este că există aplicație cu sunete albe, ceea ce ne ușurează munca, nu e nevoie să cărăm hota după noi 🙂
7. Baia
Pentru unii copii baia are un efect liniștitor, îi calmează, le place. Mediul lichid este cel în care ei au stat și pe care îl cunosc cel mai bine. Încercați și vedeți cum reacționează fiecare copil.
La noi Alex era speriată de baie în primele 2-3 luni, apoi a devenit o plăcere și o încântare. De multe ori râdem și zicem că de asta murdărește pampi așa des, mai cere o baie 🙂
8. Poziția pe burtică
Pentru unii copii statul pe burtică este plăcut. Dorm mai bine, nu se mai sperie (vezi reflexul Moro), însă pentru alții nu e o poziție preferată. La noi în casă și Maria și Alex au dormit așa din primele zile, dar Ioan sub nicio formă nu agrea.
9. Babywearing
Sunt atât de multe beneficii legate de purtatul copilașului! Găsiți multe articole scrise pe partea aceasta. Scurt și la obiect, purtându-i lipiți de pielea noastră,de bătăile inimii, de respirația pe care o percep, de fapt ne simt lângă ei, Sunt mai liniștiți. Îi purtăm 9 luni de zile în pântec, nu ne putem aștepta să fie fericiți în pat, pe o suprafață fără viață.
10. Co-sleeping
Cu toți cei 3 copii am practicat (practic încă cu Alex) co-sleeping-ul. Nu m-a învățat nimeni să fac asta, a venit totul dintr-o nevoie firească de a fi aproape de ei, de a le răspunde nevoilor, de a-i putea ajuta și pentru a dormi eu mai bine (recunosc 🙂 )
Maria se trezea noapte în primele 2 săptămâni din 30 în 30 min, iar ziua dormea și câte 3 ore. Eram zombi ziua, nu puteam dormi când dormea ea, iar noaptea aș fi dormit dar nu mă lăsa ea. Până când am observat eu că dacă o țin să doarmă pe pieptul meu, copila asta blondă și dragă doarme câte 2h. Și de atunci….gata, asta a fost: somn împreună!
Cu Ioan lucrurile au venit firesc, știam că a funcționat la Maria, așa că am aplicat direct și la el co-sleeping-ul.
Iar la Alex am observat ceva tare interesant. O adorm, o așez lângă mine în pat și stau acolo lângă ea o vreme. O văd cum deschide ochii, se uită la mine și-mi zâmbește, câteodată ma ia de mână și readoarme. Deci, co-sleeping rules 🙂
11. Legănatul și “șâșâiala”
Împreună cu babywearing-ul merge și varianta de a ne plimba prin casă, de a dansa, de a ne legăna de pe-un picior pe altul, alături de magicul cântec “șhh – șhh – șhh – șhh”.
12. Ieși afară
Sigur vi s-a întâmplat să încercați să-i adormiți pe copii în casă sperând să mai apucați să faceți și altceva, dar nu v-a ieșit. Apoi, cum ați pășit cu ei la aer, imediat s-au culcat și s-a dus cu planurile mamei.
Funcționează! Nu știu care e magia, poate temperatura de afară, poate vântul, poate sunetele, habar nu am ce, dar chiar adorm și dorm bine afară.
13. Cântă-i, vorbește despre ce faci
Vocea mamei liniștește. Este cea pe care o cunoaște cel mai bine. Cântă-i orice, despre cum faci cafeaua, despre cum îi schimb pampi, cu rimă, fără rimă, orice ai în gând.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Câteodată este posibil să pară că ați făcut de toate și copilul tot nu se liniștește. E un sentiment de neputință când vezi că tot ce faci nu are rezultatul așteptat, dar așa cum ziceam și la început, avem în fața noastră niște omuleți cu emoții proprii, cu un sistem nervos în dezvoltare. Dacă am încercat tot, atunci cel mai bun lucru pe care îl putem face este să le fim alături, să-i ținem aproape și să le oferim brațele și sânii.
Iar când simțim că nu mai putem, cerem ajutor. Apelăm la soț, vecine, prietene, bunici, oricine poate lua copilașul 15-30min cât ne revigorăm noi.
La voi ce a funcționat?Ce ați încercat și a adus liniște?
Sursa foto: Pexels
