Cum mă pregătesc pentru a 3-a naștere?

Din moment în moment, poate veni pe lume micuța noastră. Am depășit deja 39 de săptămâni de sarcina, mai rămâne să dea ea semnalul când se va simți pregătită să vină.

Acum fiind la cea de-a treia naștere, în linii foarte mari, pot spune că știu ce mă așteaptă. Dar în linii și mai mari știu că există posibilitatea ca lucrurile să fie diferite de tot ce a fost în trecut. Astfel, mental las loc și neprevăzutului, deși nu-mi doresc să ies din zona cunoscută mie. M-aș simți mai confortabil să decurgă asemănător cu nașterea Mariei și a lui Ioan.

Ei, până când începe partea de travaliu, trăiesc ultimele zile cu burtica la purtător și mă pregătesc….

Ce fac mai concret?

1. Discut deschis cu doctorul care îmi urmărește sarcina și clarific fiecare îngrijorare pe care o am.  Au fost aspecte legate de cea de-a treia sarcina, citisem că e imprevizibilă nașterea, mi-a clarificat îngrijorările, răspunzându-mi specific pe corpul meu și pe evoluția sarcinii actuale și a celor trecute. Am avut și încă am temeri legate de greutate copilului, tinde catre 4000g, dar nu pot influența asta, bebelușul știe clar ce nevoi are și ce preia de la mine. Greutatea ei poate influența cursul nașterii foarte mult. Am discutat cum se va întâmpla totul, m-a asigurat că-l pot suna oricând, el vine și asistă la naștere.

2. Am discutat cu neonatologul informații legate de copil, de vaccin, de momentul acela skin-to-skin, tot ce am avut în gând. Orice protocol mi-a fost detaliat și mi s-a spus că se vor face lucrurile pe care le voi accepta, cu ce nu sunt de acord nu se face. Ceea ce mi-a dat multă încredere.

3. Am discutat cu anestezistul – este parte din contract și din protocol. Nu optez pentru epidurală și nici pentru cezariană, dar mi-a adus în vedere toate informațiile în cazul în care se va ajunge acolo.

4. Pentru că știu maternitatea și condițiile (tot aici l-am născut pe Ioan), nu am mai optat pentru a face o vizită, dar este un pas esențial pe care îl recomand. Mergeți să vedeți detaliile din spate, acolo unde se poate, desigur, și unde se acceptă. Se pot vedea: sala de travaliu, sala de naștere, camera unde va sta mama după aceea, secția de neonatologie, se explică care este firul cursiv, pe unde se intră, unde se ajunge, etc. Toate aceste informații mie mi-au dat încredere la nașterea lui Ioan, dar acum nu am mai simțit nevoia să refac această etapă.

5. Sunt atentă la contracțiile false, Braxton-Hicks și exersez respirația profundă și expirația, încercând să mă relaxez, să-mi găsesc poziții confortabile. Le folosesc pe post de exercițiu interior.

6. Citesc despre ce se întâmplă în corpul unei femei odată cu primele contracții. Știu că asta m-a ajutat tare mult la Ioan. Poate sună ciudat, dar acele contracții le vedeam ca pe niște punți de trecut pentru a fi tot mai aproape de a-mi ține în brațe copilul. Durerile nu dispar, doar capătă un alt sens în interiorul meu, ceea ce-mi dă putere să le duc.

7. Fac activități care îmi aduc o stare interioară de bine, care nu mă stresează și care nu mă scot din zona de confort. Mă simt ca înaintea unui maraton în care adun energie pentru ca mai târziu să pot da totul în momentul nașterii.

8. Am profitat de câteva zile în care am fost fără copii și am citit, am scris, am trăit fiecare clipă în tihnă, fără grabă, fără pasul următor gândit, doar în prezent. Deși mi-a fost greu fără ei, nu am stat niciodată mai mult de 2 zile separați, am căutat partea bună a lucrurilor pentru mine și am ales să mă bucur de a fi doar eu cu mine și cu bebelușa.

9. Merg pe jos, atât cât îmi priește și în ritmul meu. Știu că mișcarea ajută, eu o practic în măsura în care mă simt bine, nu forțez nimic. Dar încerc zilnic să parcurg câțiva km pe jos.

10. Am făcut lista cu toate cele necesare după nașterea bebelușului (ex: unguent, pampers, ser fiziologic, etc) și le-am achiziționat. Știu ce mi-a fost util la ceilalți copii și mă rezum doar la ce am folosit și am simțit în mod real că ne ajută. Când ies din maternitate, vreau să am totul pregătit, să evit să alerg atunci, eu sau Răzvan, prin farmacii.

11. Am pregătit hainele bebelușului. Aveam sub pat 2 cutii cu haine mici păstrate de la Maria și de la Ioan. Știam de atunci că ne mai dorim un membru 🙂 Le-am scos, mama mea m-a ajutat cu spălatul și călcatul lor, mai rămâne doar să le așez în dulapul micuței.

12. Al treilea copil vine și cu necesitatea de o reorganizare a dulapurilor. Astfel, a fost necesar să ne suplimentăm spațiul, am optat pentru a-i lua Mariei un dulap și în locul ei să punem hainele mici.

13. Mi-am pregătit wrap-ul și tricoul stil cangur. Abia aștept să o lipesc de pielea mea și să o alăptez.

14. Am făcut cu copiii planul pentru momentul în care voi naște. Încercăm să facem totul cât mai previzibil, să fie pregătiți. Să știe cu cine vor rămâne, unde voi fi eu, posibilitatea de a mă vizita, etc

15. Avem în vedere scoica și cărcuciorul. Nu e necesar să le cumpărăm, din nou avem avantajul că ne-au rămas de la ceilalți copii și le-am păstrat. Doar o să le punem în mașina când vine momentul ieșirii din spital.

16. Am (re)citit cărți despre atașament și puseurile de creștere. Știu de ele încă de la Maria, dar nu-mi mai aminteam cu exactitate săptămânile. Toate astea mă ajută să identific corect nevoia copilului și să răspund pe măsură. Știu că la Maria, puseul de creștere de la 6 săptămâni m-a făcut să cred că nu am lapte, că nu se satură copilul, că sunt eu prea agitată…Apoi căutând și citind, am înțeles că e o etapă normală prin care ea trece. Iar învinovățirea mea nu ajuta cu nimic, doar mă împiedica să fiu acolo 100% pentru ea.

Ce nu am făcut?

** Nu am pregătit camera copilului. Uuups 🙂 Este un aspect la care nu am lucrat nici la Maria și la Ioan. Eu știu clar că nevoia proaspătului bebeluș este de a sta lângă mama lui, aproape de pielea ei, de respirație, de bătăile inimii. Așa că vom pregăti pătuțul (care include și suport pentru schimbat) pentru a fi în camera noastră, la nevoie, să o pun în siguranță. Dar vom merge pe varianta de co-sleeping. Cand va fi necesar, ne vom folosi de pătuț, știu că de acolo nu are cum să cadă și nici să se arunce vreun alt copil peste ea. Dar asta e tot ce facem. Nu am pregătit decorațiuni, nu am zugrăvit, nu am luat mobilier extra pentru ea. Alte aspecte sunt mai important în această etapă de bebeluș. Și oricum, nu am fi avut o cameră separată dedicată ei, deci și dacă am fi gândit asta, nu s-ar fi putut.

** Nu mă uit la filmulețe cu nașteri reale. Am făcut greșeala asta la Ioan și m-au înspăimântat cele văzute. Știu că fiecare femeie duce durerea diferit, fiecare corp reacționează altfel pentru că este unic, așa că prefer să nu văd real cum au trecut alte femei prin asta. Simt că nu mă ajută. Mă uit doar la animații care explică clar și vizual contracțiile și angajamentul copilului pe canalul nașterii. De exemplu, filmulețul de mai jos: https://www.youtube.com/watch?v=Xath6kOf0NE

** Nu am pregătit biberoane, suzetă, lapte praf. Merg pe ideea experienței anterioare, când pe ambii copii i-am alăptat la cerere. Din a treia zi de când am ajuns acasă, lactația se instalase, iar pe principiul cerere-ofertă, am avut lapte pentru ei, fără nicio problemă.

 

Știu că am mai multe prietene și cunoștințe însărcinate, voi ce faceți pentru a vă pregăti momentul? Sau cele care ați născut deja, ce ponturi ne dați nouă celor care urmează să trecem prin asta?