Nu știu dacă și la voi este la fel, dar la noi acasă copiii cer ca fiecare zi să se încheie cu o poveste. Și recunosc, îmi place opțiunea asta a lor tare mult, chiar dacă uneori abia mai văd să citesc cuvintele din carte.
Când le spun că vom stinge lumina, imediat se adună în camera de somn ca furnicuțele care au trebăluit toată ziua. Maria așază pernele, Ioan își pregătește mașinile, eu iau frontala și începem:
– Copii, ați pregătit cartea din seara asta?
– Nuuu, stai, nu stinge becul. Acum ne uităm repede.
– Dar înainte de poveste v-ați spălat pe dinți? (Evit să intrăm în pat fără să fim spălați pe dinți, ne apucă lenea și nu mai avem chef după aceea să ne ridicăm. Ce e sigur, e sigur, înainte 🙂 )
– Nu, mama, încă nu.
– Atunci, fuga la spălat și după aceea citim.
Merg se spală, cer ajutor unde au nevoie și apoi ne retragem în pat.
– Ioan, hai alegeți cartea că mama stinge lumina! îi zice Maria.
– Mali, alege tu.
(Uneori fiecare vine cu povestea lui și atunci trebuie să decidem care e prima, să nu fie cu supărare )
Ei, și după ce copiii aleg cartea ne așezăm aliniați toți 3 și începem să citim. Eu citesc, ei ascultă. Apoi Ioan mă întrerup să clarifice. Maria îi reproșează lui Ioan că pune prea multe întrebări și nu mai înțelege povestea. Ioan vrea să clarifice imaginea 🙂 Fiecare cu ale lui dorințe.
În funcție de ora la care intrăm în pat, alegem o poveste mai lungă (aproximativ 20 de minute la citit) sau una mai scurtă. Tot în funcție de timp, alegem dacă citim 2 povești sau Maria și Ioan negociază pe care să o citim. Și asta pentru că după ce citesc eu, vrea fiecare să citească după poze. Pe rând, fiecare își ia frontala și dă pagina cu pagina, descriind povestea pe care noi tocmai am parcurs-o.
Ceilalți stăm cuminți și așteptăm să termine unul din copii, apoi o ia celălalt la citit. Se mai corectează între ei, dar de cele mai multe ori, fiecare respectă povestea așa cum o spune celălalt.
La voi cum se face trecerea spre somn?
