Parentingul modern, între presiunea socială și normalitate

Creșterea copiilor în zilele noastre a devenit un întreg material de studiu. Aparent, toată lumea se pricepe la a crește copiii “modern”, fiecare are sfaturi și păreri. În parc, la coadă la doctor, în supermarket, cine are un copil lângă el, mai mult ca sigur va primi un gând, o atenționare, o directivă.

Avem acces la informații, internetul este plin de blog-uri de parenting, site-uri, unele avizate cu studii de caz, expertize din perspectiva specialistilor. Sunt cărți rezultate în urma cercetărilor a zeci de ani, făcute de psihologi, psihoterapeuți, oameni specialiști în zona neurobiologiei. Sunt studii de caz publicate care de asemenea oferă o perspectivă avizată asupra subiectului.

Dar sunt și surse intens promovate care nu sunt în acord cu toate studiile actuale și care nu reprezintă de fapt un model educativ consistent pentru viitorul copilului.

Cum facem diferența între aceste surse? Cum alegem modelul cel mai bun pentru noi și copiii noștri?

Deseori am auzit părinți care spun că li se pare tare greu să-și crească micuții în vremurile actuale. Este atâta informație disponibila, sunt oameni care zic ceva, apoi vin alții și contrazic. Cum facem?

În primul rând, este necesar să știm că un copil este unic, mama și tatăl sunt și ei unici, iar relația construită între ei, fiecare cu fiecare este de asemenea unică.

Să luăm ca exemplu o fetiță pe nume Lucia, 3 ani. Ea a fost crescută de mama ei până la 1an, când aceasta s-a reîntors la serviciu. A decis să o ducă la creșă, iar când se îmbolnăvea ea rămânea acasă cu ea în medical. Tatăl avea o viață activă, ajungeau să petreacă timp împreună doar la final de săptămână.

Un alt exemplu, un băiețel Marius, 4 ani. El a crescut într-o familie cu 4 frați, fiind al 3-lea copil născut. Mama lui a stat cu el până la 3 ani, moment în care a intrat la grădiniță cu program scurt. La ora 12 bunica venea și-l lua, reîntâlnirea cu frații săi petrecându-se după ora 16. Părinții, bunicii și copiii locuiau în aceeași curte, erau ca o mare familie împreună.

Așadar, avem 2 copii diferiți, care au experimentat cei 3-4 ani ai lor altfel. Deci, cum ar putea fi o schemă standard aplicată tuturor acestor copii când întreg contextul este atât de diferit pentru fiecare? Cum ar putea un articol de “10 reguli magice care te ajută să….” să fie potrivite pentru ambele situații? În mod evident, nu are cum să fie preluat ca atare și aplicat copilului.

Orice model de creștere al copilului este necesar să fie personalizat pe întreaga dinamică de familie, pe întreg contextul în care se află toți oamenii implicați. Apoi e necesar să știm că fiecare purtăm cu noi amprenta propriilor părinți, este o voce ascunsă acolo în noi care ne influențează conștient sau inconștient. Sunt situații în care copiii stau multă vreme la bunici sau sunt crescuți cu bone sau stau la grădiniță de dimineața de la 7 până dupa-amiaza la ora 17. Fiecare dintre ei își pune amprenta asupra copilului.

Este important să înțelegem întreaga situație în care crește un copil și întregul lui demers până la etapa în care se află în prezent pentru a putea da găsi soluția cea mai potrivită pentru fiecare.

Apoi mai intervine presiunea socială, discuțiile dintre mame, despre cum face fiecare. “Cât doarme al tău? Ce îi dai să mănânce? Cât stă la școală? Vaaai, dar cum să-i dai ciocolată? Vaai, dar cum să NU-i dai ciocolată?” Din nou, fiecare este cu perspectiva lui, cu modelul său interiorizat despre creșterea unui copil. Mă repet, dar vreau să punctez din nou soluția pe care poate o găsim la Lucia, nu se potrivește și la Marius. Lucia trăiește într-un context diferit, are alți oameni în preajma ei care își pun amprenta asupra educației, regulilor, are alte surse de iubire. Marius face parte dintr-o altfel de familie, cu o dinamică diferită. Nu putem generaliza și nu putem pretinde că lucrurile sunt pe șablon. Lucia și Marius sunt 2 copii diferiți, părinții lor sunt diferiți, relațiile construite între mama și Lucia, tata și Lucia, mama și Marius, tata și Marius, bunica și Marius, toate sunt diferite și toate au o influență asupra copiilor.

Nu vă lăsați păcăliți de magia rezolvării unei situații într-un timp cât mai scurt, fără a evalua perspectiva de viitor ca adult. Vă recomand să filtrați și să alegeți bine sursa din care vă inspirați și modelul după care alegeți să formați un viitor adult.

Și întotdeauna, gândiți-vă că sunt oameni specializați care vă pot ghida profesionist.

Cu siguranță, nu vom putea să dăm greș în creșterea copiilor prin alegerea noastră de “A fi mai MARE, mai BLÂND, mai PUTERNIC și mai ÎNȚELEPT”! (principiile Cercului siguranței). Cercul siguranței este un stil de viață, ceva ce luăm și ducem cu noi mai departe! Mai multe detalii aici.