Familie Parenting

Adaptarea la grădiniță e mai ușoară cu obiecte de tranziție

2 octombrie 2017

Ce sunt obiectele de tranziție?

Obiectele de tranziție pot ajuta la autoreglarea emoțională a copilului și pot fi utilizate pentru a dezvolta inteligența sa emoțională. Sunt lucruri care-i plac copilului și care au scopul de a-l ajuta, de a-l liniști în momentele de anxietate și de a face mai ușoară tranziția când mama nu este prezentă. Copiii pot alege diverse obiecte, de la jucării de pluș, la păturică, la eșarfe de-ale mamei date cu parfumul ei sau doar purtate de ea. De cele mai multe ori, copilul face această alegere în mod natural, îl vedem că poartă după el același ursuleț sau aceeași păturică, dar obiectul acesta de tranziție poate fi și gândit în relație cu el și poate fi folosit ca o ancoră de adaptare, mai ales când copilul începe grădinița.

Cum folosim noi obiectele de acest gen?

Odată cu începutul grădiniței și adaptarea la această nouă etapa, m-am tot gândit cum o pot asigura eu pe Mari că mama este acolo, cu gândul la ea, chiar dacă nu este prezentă fizic?! Cum o pot ajuta emoțional să mă simtă aproape de ea cât eu sunt la lucru.

Și am găsit….niște minunate mărgele care au ajuns să fie obiecte de tranziție pentru ea.

Maria si margelele ei de chihlimbar

Le-am luat pe când Maria avea 2 ani și nu m-am gândit la momentul respectiv că vor avea un rol atât de important în viața noastră.  De atunci, le poartă permanent, inclusiv la duș, inclusiv la plajă sau afară. Nu o agață, nu o trage de nimic, nu o încurcă. Mă uitam la ea cum îi stă și îmi plăceau și mie, așa că m-am decis să-mi iau și eu un model identic cu ale ei, doar un pic mai lungi sa mi se potrivească. Când au venit, i le-am arătat, am discutat cu ea despre ele și despre beneficiile lor și am concluzionat că amândouă avem la fel.

Dar când a început grădinița le-am valorificat și mai mult, pentru că abia atunci le-am transformat în obiecte de tranziție și le-am acordat acest rol important.

I-am povestit că avem amândouă la fel, că suntem conectate una la cealaltă prin aceste mărgele chiar dacă nu suntem împreună. Ori de câte ori îi e dor de mine sa pună mâna la mărgele și mama o să fie acolo lângă ea, chiar dacă ea nu mă vede. La fel voi face și eu, ori de câte ori îmi este dor de ea și sunt la lucru, voi pune mâna pe mărgele și mă voi gândi la ea. Atunci ne va fi mai ușor la amândouă să trecem peste perioada aceasta în care nu suntem împreună și, în același timp, ne vom putea bucura de ce trăim la grădiniță și la lucru. Având liniștea că eu vin după ea și că eu mă gândesc la ea, ne vom putea dedica atenția și energia și în altă parte.

A fost o perioadă de acomodare pentru amândouă cu obiectul de tranziție, eu îl mai dădeam jos, ea mă atenționa că nu-l am și nu ne vom putea conecta. Sau ea uita că putem fi una lângă alta prin intermediul mărgelelor. Mi-a spus într-o zi că cel mai mult stă cu mâna pe ele când se culcă la prânz, după ce se pune în pat, adoarme cu mâna pe ele, „dar îmi amorțește mâna, mama” 🙂

Eu simt că ne-au ajutat în procesul de adaptare, mai ales anul trecut când Maria a fost la grupa mică. Ne ajută și acum și le folosește și în alte circumstanțe, mai ales când vrea să rămână la bunici peste noapte. Eu îi spun că o să-mi fie dor de ea, că m-aș bucura să petrecm timpul ăsta împreună și ea îmi răspunde că ne putem conecta prin mărgele. 🙂 Pam-pam 🙂

Și Ioan are un obiect de tranziție cât sunt eu la lucru și el e acasă sau cu Bobo. Cere tot timpul un polar de-al meu căruia el îi zice „blani”, pentru că e pufos și moale. Câteodată doarme cu el la prânz, îl plimbă prin casă după el, se cuibărește în blani, uneori îl cere și seara la culcare. În funcție de cât de des îl solicită, îmi dau seama de nevoia lui de a sta mai mult cu mine.

Concluzie

Eu recomand obiectele de tranziție, sunt un beneficiu pentru ambele părți, și pentru mama și pentru copil. Indirect poate, fără să știm că le cheamă așa, le-am mai folosit în relație cu partenerul, când el era plecat, noi eram acasă, dormeam pe perna lui să-i simțim mirosul sau îi miroseam parfumul, fiecare după preferințe.

Găsiți obiectul pe care îl acceptă copilul cel mai bine sau poate aveși deja unul ales de el, creați povestea din jurul lui, dați-vă timp să vă adaptați amândoi cu noul rol al obiectului și veți vedea utilitatea lui.

Voi aveți obiecte dragi pe care le folosiți cu scopul acesta?

 

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply