Sarajevo….hmmm…mintea mă poartă automat în imagini diverse. Văd oamenii diferiți care umblă pe stradă, europeni și oameni din Orient, văd bazarul cu obiectele lui specifice, văd cafeneaua, vad moscheele lor, văd munții din jur….Sarajevo e un oraș frumos! Dar nu asta credeam inițial.
Cum am ajuns noi acolo?
Eram în vacanță, la mare, era foarte cald peste zi și parcă la fel de cald noaptea. Ne odihneam greu în cort, iar a doua zi oboseala își făcea simțită prezența și ajungeam să fim irascibili, și copiii și părinții.
Așa că, am zis să schimbăm planurile. Plecăm de la mare….Dar unde? Ne-am gândit în fel și chip, peste tot era cald, dar parcă nici acasă nu ne-am fi întors. Așa că, Răzvi a sugerat să mergem la Sarajevo. El a mai fost aici în 2008 și ea curios de cum s-a schimbat orașul. Eu nu fusesem niciodată, dar îmi aminteam de Sarajevo din copilărie. Anii de război în fosta Iugoslavie s-au petrecut în copilăria mea și auzeam discuțiile din casă și ce se întâmpla acolo. Așadar, pentru mine, Sarajevo însemna război, arme, nesiguranță, agresivitate, frică, fugă…Mă și gândeam…unde mergem noi cu 2 copii în așa loc? Era clar că toata etapa de atunci se încheiase, dar în interiorul meu se reactivase partea emoțională din perioada copilăriei.
Neavând ceva planificat dinainte, Răzvi a găsit rapid un loc unde să dormim peste noapte, neapărat cu aer condiționat, pentru că și aici se anunțau temperaturi de 36-38 de grade. Apoi am căutat obiective importante de văzut și de descoperit.
Cum este Bosnia?
În primul rând, pentru călătoria în Bosnia este suficient buletinul, pentru copii pașaportul.
Moneda lor este BAM-ul, în engleza ei spun marks, ca valoare 1 euro = 1.95 bami.
Este o țară cu mulți munți, peste tot pe unde am trecut eram între munți sau pe versanți. Are multă pădure, mulți brazi și încă rezistă fără să fie ciopârțită.
Străzile sunt bune, intersecțiile sunt bine marcate astfel încât a fost ușor să ne orientăm către zonele care ne interesau pe noi.
Curățenia este similară cu cea din România, zone mai curate, altele cu mizerii pe jos, uneori tomberoane care stau să cadă, pline cu gunoaie.
Oamenii sunt diverși, naționalități diferite, porturi vestimentare diferite, dar au fost primitori cei cu care am interacționat. Oamenii ne-au părut gospodari, prin orice sătuc de munte prin care am trecut, am putut observa cât de îngrijite sunt spațiile, iarba tăiată, pomii curățați, casele îngrijite, și cele mai multe fără garduri între ele.
Ce obiective am apucat să vedem în Sarajevo?
1.Mâncarea, desertul, cafeaua, înghețata
Primul contact a fost cu mâncarea lor. Și neapărat tratez ca obiectiv asta, pentru că așa bun și gustos a fost tot ce am încercat noi și diferit de cultura noastră culinară. Seara am mâncat ceva specific turcesc, cu lipii, cartofi copți și sos de gorgonzolla, piept de pui, salată de crudități cu un dressing special. Am mâncat pentru prima dată oaie la proțap, eu care nu mănânc deloc carne de oaie și pot spune că a fost fantastică, fragedă și prospătă. Am încercat dulciurile și rahatul, baclavalele lor, inghețata, cafeaua….Hmmmm… Neapărat trebuie încercate, fiecare în parte, fac parte toate din cultura locului. La baclavalele nici nu am apucat să fac poză, s-au topit sub ochii noștri 🙂
2. Monumentul Sebij
Este unul din simbolurile semnificative din Sarajevo. Se află într-o piațetă în zona bazarului și este înconjurat de porumbei mai tot timpul. A fost construit în 1753, a fost distrus in 1891 și reconstruit în 1913. Are la baza lui o fântână de unde vă puteți reface plinul cu apă proaspătă.
3. Bazarul
Aici pentru mine lumea parcă s-a oprit în loc. Am fost fascinată de ce iese din mâinile oamenilor, de obiecte de artizanat, de covoare din lână, lingurițe fel de fel, obiecte utile pentru servirea cafelei, bijuterii, tot ce vrei și ce nu vrei. În plus, aici mi s-a părut cel mai interesant și din punct de vedere al oamenilor întâlniți. Sunt mulți musulmani și la fel de mulți europeni. Sunt femei care poartă voalul islamic pe tot chipul, doar ochii li se pot distinge, iar altele își descoperă doar fața. Sunt femei cu ținute sumare, specific zonelor europene. Și toate se îmbină fără probleme pe același spațiu. Bărbații sunt iarăși interesanți, ca și culoare la ten, ținută, statură. Se pot distinge ușor cei cu trăsături orientale.
În bazar, totul se negociază, nimic nu se plătește la primul preț cerut. Spre exemplu, Maria avrut să-și cumpere un set cu oglindă și pieptene. Primul preț cerut 30 de bami. Văzusem în altă parte cu 15, așa că i-a zis Răzvi că-i dăm 10. Doamna nu a fost de acord, am plecat mai departe. Am găsit în alt loc cu 20 de bami, i-am zis 10 și am negociat la 12 bami. Deci, neapărat, înarmați-vă cu răbdare și chef de negociere. Nu luați prima variantă, ci mai căutați, mai studiați.
4. Podul Latin (Latin Bridge)
Este construit din piatră în 1799 și trece peste râul Miljacka. Are farmecul lui, mai ales seara când este luminat. La capătul său nordic este locul în care ducele Austro-Ungariei și soția sa și-au pierdut viața.
5. Colțul de unde a început primul război mondial
Aici mi-am dorit tare mult să ajung. Nu știu de ce, nu am fost niciodată pasionată de istorie, dar locul acesta mă atrăgea pur si simplu. L-am căutat și l-am găsit ușor, pentru că este foarte aproape de Podul Latin.
Practic aici ar fi stat Gavrilo Princip (18 ani avea la acel moment) când i-a asasinat pe ducele Austro-Ungariei Franz Ferdinand și pe soția lui Sophie. Pe scurt, ei ar fi fost dinainte amenințați, au și scăpat dintr-un atac produs în acele zile în Sarajevo, dar într-un moment în care șoferul lor ar fi greșit drumul, s-ar fi intersectat cu Gavrilo Princip care a acționat împușcându-i pe amândoi. Se scrie că acesta ar fi fost momentul care a schimbat ulterior istoria, începând primul război mondial.
6. Muzeul copilăriei din anii de război (92-95) – War Childhood Museum
Acest muzeu s-a deschis în februarie 2017, așa că m-am simțit de-a dreptul norocoasă că suntem aici și-l putem vizita. Este neapărat de văzut și de trecut pe listă. Surprinde copilăria trăită în acei ani de război, cu jocuri specifice în fața blocului întrerupte de bombe și atacuri, cu copii care au stat în beci luni de zile, cu foamete, cu jucării și amintiri din perioada respectivă. Nu vreau să scriu mai mult aici, detaliez separat doar acest muzeu care m-a impresionat prin poveștile pe care le-am găsit acolo.
7. Moscheea Gazi-Husrev Beg
Moscheea datează încă din perioada otomană, din 1532 și este una din clădirile reprezentative din perioada otomană în Sarajevo. Este pe străduțele din bazar, e ușor de găsit și de ajuns la ea. În perioada războiului (93-95) a avut de suferit, însă a fost refăcută. Are o fântână publică, un spațiu de rugăciune în exterior, o bibliotecă.
Noi am intrat doar în curte și am ieșit destul de repede, pentru că ne-am dat seama că nu eram îmbrăcați corespunzător. E nevoie de haine lungi și mâini acoperite, și la bărbați, și la femei. Evident, se face liniște, se închid telefoane, etc, așa că fiind și cu copiii am ieșit rapid. Era ora prânzului și oboseala își spunea cuvântul.
8. Flacăra care nu se stinge niciodată (Eternal flame)
Este un simbol pentru civilii și militarii care au fost victime ale celui de-al doilea război mondial.
9. Intersecția culturilor în Sarajevo
Delimitează vizual zona Orientală de cea europeană. Practic imediat după această graniță începe bazarul cu tot ce are specific el, iar în partea cealaltă sunt clădirile impunătoare și masive specific europene.
Ce ar mai fi de văzut?
- Regret că nu am ajuns la tunelul salvator din Sarajevo, care i-a ajutat pe oameni să fugă din calea războiului. A fost construit chiar în timpul războiului în anul 1993 , de către voluntari care au săpat de-o parte și de alta și se presupune că pe aici ar fi reușit să se salveze 2-3 milioane de oameni. Astfel erau fericiți de bombele ce treceau pe desupra și era șansa lor de a scăpa. A devenit un obiectiv turistic în ultimii ani, fiind cel mai vizitat de turiști.
- Belvedere asupra orașului din Avaz Tower – este cea mai înaltă clădire din Sarajevo (176m înălțime) și oferă o panoramă asupra întregului oraș.
- Muzeul Național – mi-aș fi dorit să ajung pentru a afla mai multe despre istoria locului. În acele zile, amândoi am citit o sumedenie de articole de pe internet despre Bosnia, Sarajevo, războiul și atrocitățile lui, dar recunosc că mi-ar fi plăcut să-mi povestească cineva mai multe informații despre acest subiect.
- Fortăreața galbenă (Yellow fortress Zuta Tabija) – de asemenea oferă o perspectivă interesantă asupra orașului, putând fi văzut de sus. E recunoscut locul mai ales pentru apusurile sale frumoase.
- Biblioteca Natională Vjecnica este cea mai mare și cea mai reprezentativă construcție din perioada Austro-Ungariei în Sarajevo. A fost construită în anii 1892-94, a fost distrusă în anii războiului (1993-1995) de către sârbi și reconstruită timp de 15 de ani mai târziu. Poate fi accesată publicului de anul trecut. Înainte de distrugere, biblioteca avea peste 1.5 milioane volume și 155000 de cărți rare, dar cele mai multe au ars odată cu perioada grea din Sarajevo.
Recomandare generală
Eu vă încurajez să explorați această zonă a lumii, să mergeți la Sarajevo pentru culturile multiple pe care le veți vedea și pentru toată frumusețea și unicitatea locului. Prețurile sunt mai mici în multe locuri decât în România, cazările sunt bune și curate, oamenii sunt primitori. Vorbesc engleză sau germană și mare ne-a fost surprinderea când vânzătorul de la înghețată ne-a răspuns în românește.
Este o experiență interesantă, pe care noi ne propunem să o repetăm într-un weekend.
Mai jos, sunt alte poze din vacanța noastră în Sarajevo:
3 Comments
Anna Casian-Musteață
Frumoasă călătorie ați avut!
Andreea
Multumim Ana, a fost frumos si a fost peste asteptarile mele!Intersectia culturala este atat de evidenta, incat m-a fascinat efectiv.
Pingback: