Eu am mare frica de dentist, si acum, la aproape 30 de ani. Experiențele copilăriei cu dentistul sunt din cele mai diverse, dar una ma urmărește bine de tot. Un medic cunoscut ca fiind stomatolog de copii, o măsea care ma durea tare (carie profunda), coada de copii la usa printre care si colegi de școala, nerv scos cu toate acele posibile fără nici o anestezie, spray, totul pe viu. Eu țipam si ma zbăteam pe scaun, medicul tipa la mama sa ma tina bine sa termine repede. După experiența asta, mi-au trebuit ani buni sa-mi fac curaj sa ma duc din nou, dar stiu ca si acum tremur pe scaun si-mi creste pulsul foarte mult.
Ei, eu cu toate fricile mele, îmi doream ca Mariei si lui Ioan, sa le fac o alta imagine despre ce înseamnă un medic dentist, despre ajutorul pe care ni-l poate oferi, despre tot ce ne poate învață. Cand am cunoscut-o pe Alina la un curs de parenting, am zis ca sigur ea trebuie sa fie un om de genul acesta. Si prima experiența cu Maria la ea a fost un succes. Atât de mare, ca a ajuns copilul sa ma roage sa mergem la dentist.
Aveam vreo 2 săptămâni de cand Maria ma tot întreba:
– Mama, cand mai mergem la Alina?
Ii tot spuneam ca vom merge intr-o după-amiaza, numai sa fac rost de numărul ei de telefon, il pierdusem odată cu multe alte numere la schimbarea cartelei.
Plecam la lucru, având in gând sa-i scriu Alinei pe Facebook, dar uitam. Peste 2 zile iar ma întreba Maria. Atunci am zis, gata, acum ii scriu si merg cu copiii la dentist.
Alina este medicul dentist care a reușit sa o facă pe Maria sa meargă cu mare plăcere, sa nu-i fie teama, a lăsat-o sa ii curețe o măseluță cu un punct de carie, i-a facut un periaj de curățare. Toate astea intr-un ritm adaptat copilului, fără graba, cu povesti despre instrumentele folosite de ea.
Maria se tot plângea uneori ca o jenează o măseluță, ma uitam, dar nu vedeam nimic. Pe Ioan vroiam neaparat sa-l spele si sa-i curețe dinții încărcați, uneori nu ne lasa pe noi sa-i frecăm dințișorii si se vede.
Asadar, am pornit cu mic cu mare la Alina, cea dorita 😊
Cum am ajuns, imediat Alina a intrat in vorba cu ei. Discuta cu Maria ca si cum eu n-as fi fost acolo, si asta tare mult îmi place, pentru ca accentul e pe pacientul ei, respectiv pe omulețul mic de pe scaun. Ea s-a si urcat imediat si a început controlul, periajul.
In timpul asta, Ioan se juca pe usa. Ieșea pe hol, intra din nou, mai arunca o privire la Maria si tot așa. In câteva minute, ea a fost gata. Fericita, cu dinții curați si fără nicio carie.
Ioan a vrut si el imediat pe scaun, dar tot la fel de repede, a vrut sa coboare cand Alina s-a apropiat de el. I-a arătat doar dinții si apoi a început sa-i studieze cabinetul. A spus clar si răspicat: “Data viitoale”. Și am apreciat că a respectat dorința celui mic, a înțeles că el nu era realmente pregătit. Aș fi putut să-l țin eu în brațe, să-i țin capul, dar toate astea ar fi însemnat să forțăm nota și să nu ținem cont de ce își dorea Ioan. Cu siguranță, data viitoale, așa cum zice el, nu ar fi vrut să mai vină de drag și ar fi evitat acest aspect, poate așa cum am făcut-o și eu mulți ani.
Eu am plecat mulțumită si împăcată, iar copiii fericiti pentru experiența asta si pentru “jucăriile” primite (masca de doctor, mănuși, pasta de Dinți, etc)
Alina, iti mulțumim ca exiști si faci viața frumoasa copiilor, cu dinți sănătoși si cu drag de dentist! Ne vedem…data viitoale 🙂
Voi mai știți medici dentisti care sunt orientați spre copii si care fac minuni din astea?
