Îmi amintesc cu emoție de primele ieșiri cu cortul cu copiii. Știam că noi suntem bine, că putem să ne odihnim și că ne place acest stil de viață. Dar mă gândeam…oare cum va fi cu copiii? Se vor odihni? Sau vor plânge toată noaptea? Dacă fac gălăgie și-i deranjează pe cei care stau cu corturile lângă noi? Aveam emoții, speram să nu mă întorc din excursie mai obosită decât plecasem.

Pe Maria am inițiat-o prima dată cu cortul pe vremea cînd avea 4 luni. Am mers atunci în Munții Retezat. Am urcat la lacul Bucura, apoi ne-am instalat cortul în Poiana Pelegii. Maria era un bondocel mic și înfometat, dar destul de gălăgioasă când începea să plângă. Era (încă mai este) ca o sirenă, când începe să plângă pare că i s-a întîmplat cea mai dificilă situație. Aveam emoții mari legate de acest subiect. Dar s-a dovedit că mă îngrijorasem degeaba. Copila mea blondă și dragă a dormit mai bine ca acasă. Aerul de munte cred că i-a făcut foarte bine. Nu a contat că nu am făcut baia de seară si că ritualul de peste zi a fost altul. A adormit la focul de tabără, am pus-o în sacul ei de dormit și … pe calea lui Mos Ene a fost. S-a mai trezit la alăptat, dar readormea la loc imediat ce termina.

Cu Ioan am ieșit prima dată cu cortul în vacanța noastră de vară, când el avea 3 luni. Pentru el nu a fost o adaptare treptată, ci l-am expus direct la acest stil de viață. Am fost plecați prin România pentru 10 nopți. Am cutreierat munții, am fost la mare, am mers în Deltă, am fost în Maramures și peste tot am dormit la cort. Detaliile excursiei noastre sunt aici:

Vacanța de vară (I): Transalpina-Topoloveni – Mamaia- Deltă(Murighiol) 

Vacanța de vară (II): Bicaz -Transrarău – Maramureș

Ioan s-a adaptat rapid și am remarcat că a fost și un puseu de creștere, specific etapei lui de dezvoltare, dar cred că și expunerea aceasta a avut un impact pozitiv.

Având aceste experiențe plăcute cu proprii copii, dar și din perspectiva terapeutică, îmi permit să spun că noi am remarcat foarte multe beneficii în dezvoltarea copiilor prin contactul avut permanent cu natura.

Așa că, eu recomand tuturor părinților să iasă împreună cu copiii și să fie aproape de pădure, de iarba verde, de munte, de mare.

Cum îi putem ajuta pe copii să se împrietenească cu cortul?

Prin predictibilitate, aici e secretul! Uite cum putem face asta:

1.Prin joc

Jocul este primul limbaj de comunicare al copiilor, așa că este varianta cea mai ușoara să apelam la acest tip de limbaj. Nu știu dacă toti copiii fac asta, dar ai mei inițiază acasă jocuri cu pături, se ascund sub ele, spun că sunt în cort, că dorm acolo, sau își fac grădinița. Pentru Maria, când avea 1 an am primit un cort de interior (roz evident :)), care era mai tot timpul deschis. Acolo se retrăgea să construiască cu piesele de lego, sau își punea copiii ei la somn. Așadar, eu recomand să facem acest joc cu copiii, care îi ajută să vizualizeze experiența de a sta în cort, de a fi într-un spațiu închis de mai mici dimensiuni. Putem face asta atât în casă, cât și afară, dacă avem această posibilitate.

2. Prin poveste

Există povești legate de acest subiect, cu personaje care își pregătesc excursia și merg să stea cu cortul în mijlocul naturii. Copiii pot vedea astfel pregătirile care se fac înainte de a merge cu cortul, pot vedea Ursuletul sau Ratonul care doarme pe timpul nopții în cortul luminat de frontale.

3. Prin desen

Putem alege să desenăm cu copiii, cortul, pădurea sau camping-ul în care ne-am dori să mergem alături de ei. Să punem elementele pe care ei le vor vedea în jurul lor, să-i ajutăm să conștientizeze siguranța, chiar dacă este un alt mediu. Putem să le aflăm și temerile pe care le au: s-ar putea să le fie teamă de ploaie, sau de animale, prin desen se pot scoate în evidență aceste aspecte nedeclarate verbal.

4. Prin relatarea propriilor experiențe legate de acest subiect

Putem să le povestim copiilor despre experiențele noastre, cum a fost pentru noi prima dată să dormim cu cortul. Ce pățanii haioase am avut? Ce am învățat din ele?

5. Prin vizualizarea filmulețelor video

Pe youtube sunt multe filmulete cu copii în natură, care stau la focul de tabără, care se joacă și explorează viața la cort. Poate fi o sursă de inspirație și de ajutor și pentru copiii noștri.

6. Prin fotografii

Scoatem albumele noastre sau ale prietenilor și ne uităm la ele cu copiii. Putem face și un joc scurt: recunoaște-o pe mama, pe tata sau pe prietenii familiei.

7. Prin exerciții de montare a cortului

Le propunem copiilor să ieșim afară să montăm cortul, cu scopul de a verifica dacă mai este în regulă, dacă mai are toate cuiele, pentru a vedea dacă e suficient de încăpător, etc. În fond, scopul de fapt ar fi ca ei să participe la această activitate și să vadă ce presupune. Să intre în el odată ce este montat, să se joace în interior, să stea în el, cu fermoarul tras pentru a experimenta dimensiunea spațiului respectiv.

8. Prin taberele de copii

Dacă avem un copil mai mare, care nu a avut șansa de a experimenta această activitate și ne dorim să cunoască și să vadă acest model, atunci putem opta pentru taberele de copii. Acolo, oamenii respetivi ar trebui să fie profesioniști atât în a gestiona relația cu copiii, cât și în a face cât mai atrăgătoare experiența cu cortul.

Prin toate aceste tehnici, de fapt îi familiarizăm pe copii cu viața la cort și le transmitem sentimentul de siguranță pentru ceea ce va urma.

Vă doresc excursii bogate în experiențe frumoase alături de copiii voștri!

 

Sursa foto: Shutterstock