Gânduri

Despre scris si timp

18 februarie 2017

Este sfârșit de săptămana. Reușesc sa găsesc câteva clipe libere in care sa ma gândesc mai mult la tot. Imi dau seama ca am neglijat blogul, nu am mai scris de mult. In același timp, realizez ca ma așteaptă pe birou cartea citită pana la mijloc. Apoi, imi vin in minte bibliorafturile cu materiale pentru Formare. In mod automat, refuz gândul de a face curat sau mâncare. Am de ales între cele 3 de mai sus. Ce sa pun prima data pe lista de acțiuni? Cu ce sa încep? Toate sunt urgente in mintea mea, pentru ca pe toate le-am lăsat o vreme deoparte. Dar gândul acesta ma urmărește…

Citeam ieri articolul acesta scris de Robert Hajnal, un om mare, alergător, dar si cu un suflet cat toate performanțele lui. Este despre timp si despre cum ne luptam cu el, in toate formele.

Apoi mi-am amintit, lupta mea cu timpul. Ma lupt dimineata sa ma trezesc din pat mai devreme, sa alerg sau sa citesc, ma lupt cu timpul care parca se scurtează dramatic odată ce se trezesc copiii „Hai la spălat, hai la îmbrăcat, hai la masa, hai la încăltat, hai la grădinița, hai ca nu mai e timp, voi întârzia la lucru”. Ma lupt ce sa pun pe lista scurta de activități in timpul acesta mic si comprimat rămas. Vreau sa fac de toate, nu pot renunța si nu vreau, nici la blog, nici la cărți. Sunt toate parte din mine.

Cand ma gândesc la scris, imi dau seama ca imi găsesc din ce in ce mai putin timp pentru asta, deși mi-as dori sa fie mai mult, deși am planuri frumoase cu blogul, deși am colaborări pe care le pot onora doar prin scris…..e clar, e nevoie de o resuscitare a priorităților si de o resetare a lucrurilor.

Am momente cand as putea așterne pagini întregi fara sa ma opresc, am momente cand deschid pagina blogului si ma blochez, nu ma pot conecta la scris. Sunt zile cand sunt in mașina si se derulează in mintea mea articole întregi, imi zic atunci cat de bine ar fi sa am la mine ceva de scris.

Imi vine in mintea discuția mea cu o colega la lucru in care imi spunea cat de mult ii place sa citească ce scriu, dar se vede ca scriu mai putin in ultima vreme, de cand am revenit la serviciu. Imi amintesc de alte mesaje primite care imi spun același lucru: am scris prea putin.

Am începute multe articole in draft, despre cărți, despre emoții, despre Etichete, despre jocuri si copii, despre relații si iubire. Le citesc, mai completez si le aman publicarea.

O vreme mi-am spus ca e in regula sa se întâmple asta, sa nu pun mai multa presiune pe mine. Dar mi-am dat seama ca e si o scuza ușoară care nu ma determina la actiune. Asa ca vreau sa schimb asta, timpul sa fie partenerul meu pentru a citi si pentru a scrie.

Cum fac asta? Hmmmm, buna întrebare….

Prima idee care imi vine in minte este sa acționez si sa gândesc mai putin. Sa nu mai stau sa analizez, sa prioritizez. Sa fac ce simt in momentul respectiv.

In același timp, mai zic ca ceea ce nu exista in calendarul activităților, acel planning personal, șansele sa se concretizeze ceva vor fi din ce in ce mai mici.

In următoarea perioada, voi lucra la asta si văd ce reușesc sa obțin. Daca găsesc rețeta perfecta, o voi scrie? Deși sunt convinsă ca nu este una general valabilă, dar inspiraționale pot fi câteva idei.

Intrebare pentru tine, Cititorule, care e secretul tău in a face activitățile preferate? Cum îți stabilesti ordinea lucrurilor si cum le îmbini pe toate?

Sursa foto: Goldspot blog

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply