Schiul si snowboard-ul au devenit o atracție pentru multa lume, unii mai pricepuți, alții mai învățăcei. Pârtiile sunt deschise oricărei persoane echipate cu tot ce ii trebuie pentru a aluneca la vale, însă din câte am văzut nu toti au la ei si un pachet de reguli. Am scris mai jos doar câteva idei despre ce am apucat eu sa văd in scurta mea experiența pe pârtiile din România (Poiana Brașov, Șureanu, Semenic, Valiug, Muntele Mic), pentru ca deseori m-am simțit in pericol din pricina celorlalți sau am fost intrigata de comportamentul, atitudinea altora. Nu scriu asta pentru a judeca pe cineva, ci pentru a trage un semnal ca unele…
-
-
Grija pentru tatăl lor
Copiii ăștia ai mei nu încetează sa ma surprindă si sa ma facă sa ma minunez de ei. Joi seara, Răzvan a fost ocupat cu niște vizitatori, prin urmare a ajuns acasă foarte târziu. Cum am ajuns eu de la lucru, au sărit pe mine cu întrebările: unde este si cand vine. Le-am explicat ca el va ajunge mai târziu, e la Timișoara. Ne-am jucat noi, le-am dat sa mănânce, am făcut rutina specifica pentru fiecare seara si ne-am asezat in pat. Le-am spus povestea de seara, le-am făcut masaj la fiecare si la un moment dat am zis ca e vremea sa ne culcam, iarăși se va face târziu si…
-
Finalul de zi
Aseară am fost foarte obosită. Cred că m-a ajuns oboseala din weekend când nu am făcut pauză și am fost la Formare. Simțeam că voi adormi în picioare. Cu toate că am încercat să fim eficienți în privința programului de seară, tot la ora 22 ne-am îndreptat spre pat. Știam că Maria va cere povestea de seară, iar Ioan se va mai învârti prin pat o vreme până adoarme, dar mai știam și că eu voi adormi instantaneu. Zis și făcut…Am stins lumina, eu m-am aruncat în pat și am simțit că nu mă pot mișca. Eram relaxată total, tot corpul îmi era greu. Au venit și ei doi și…
-
Joc in 3
Ieri dimineata, afară lumină multă, ei cu chef de joacă, noi pe picior de plecare. – Mama, vreau să ne jucăm jocul ăsta. (era venită cu cutia de la “Nu te supăra, frate!”) -Mari, noi în 10 minute trebuie să plecăm de acasă. Ne așteaptă Bobo. -Mama, tu nu înțelegi? Ne putem juca un pic și apoi plecăm. Așa este, eu nu înțelegeam. Când mi-am dat seama, am decis. Ne jucăm 10 minute, ne conectăm și ne simțim bine împreună, după care sigur îmbrăcatul și plecarea merg mult mai ușor. Am luat cutia cu planșa de lucru, pionii și zarul și ne-am așezat confortabil. Le-am spus că avem la dispoziție…
-
La mulți ani, pentru cel mai scump Ioan!
Azi l-am sărbătorit pe Ioan al nostru, cel mai mic din familie, dar si cel mai delicios pe care il știm. Copilul asta mic, asa cum am mai scris si am zis de multe ori, este in fiecare clipa o sursa de iubire necondiționată, de bunătate si de echilibru. Pe Ioan al nostru nu te poți supăra. Ori de câte ori, am avut reacții nepotrivite, fie ca nu am avut răbdare, fie ca am ridicat tonul vocii, de fiecare data am regretat. Si asta pentru ca are un anumit fel de a fi, care inevitabil trezește in mine păreri de rău. Daca am o zi grea, Ioan imi aduce zâmbetul…
