Familie

Relațiile noastre, o prioritate

30 decembrie 2016

Sfârșitul de an coincide cu 2 momente importante ale calendarului: Craciunul si sărbătoarea trecerii in noul an. Pentru ambele evenimente se fac pregătiri deosebite si, parca, nimeni nu concepe sa nu facă ceva aparte in aceste zile.

Inainte de Crăciun, toata lumea parca este intr-un maraton: de căutat cadouri, de pregătit bucate, de cumpărat de-ale gurii, de căutat ținute speciale pentru zilele de Crăciun. Fiecare se îngrijește cum poate mai bine de aceste lucruri. Avem mâncare? E bine. Avem cadouri? E bine. Avem brad? Perfect. Avem haine noi? Ce ne putem dori mai mult?

Dar cred ca uneori, din vâltoarea acestor lucruri pierdem din vedere esențialul. Craciunul este sărbătoarea Nașterii Domnului, o sărbătoare pe care eu o văd ca o sursa de pace si liniste, de bucurie si conectare, ca un moment de oprire din agitația cotidiana, de relaxare si de tras aer in piept profund si lung. Si parca înainte de liniștea aceasta, se produce o mare agitație.

De revelion se întâmpla din nou același lucru, la doar o săptămana distanță, alte bucate preparate pentru noaptea magica, alte haine, ca doar e petrecerea de Rev. Din nou, ne uitam la aspectele care ne satisfac plăcerea de a mânca, de a ne îmbraca si de a arata bine.

E bine si plăcut cand ajungi intr-o casa plină de bucate, cu mâncare calda, e si asta o nevoie importanta pe care e necesar sa ne-o satisfacem. Dar as vrea sa ne gândim un pic mai departe, dincolo de stomac si corp. As vrea sa ne gândim mai profund la relațiile noastre, la oamenii dragi din jurul nostru, la momentele acelea adevărate cand lângă noi este un om pe care il simțim stâlpul nostru orice ar fi.

De ce sa ne gândim la asta? In primul rând pentru ca specia umană este destinată pentru a trai impreuna, a fi laolaltă cu alți oameni. Si pentru ca, deși relațiile sunt esențiale in viața noastră, rar ajungem sa le punem pe lista de priorități.

Aud in jurul meu atât de multe situații in care partenerii (soțul- soția) sunt nemulțumiți de relația lor, spun ca lucrurile nu mai sunt ce au fost. Aud adulti care se plâng de proprii lor părinți si de comunicarea cu ei, aud părinți cărora le vine greu sa se aproprie de copiii lor deveniți adulti. Aud părinți tineri pentru care copiii mici sunt o dificultate, sunt răi si neastâmpărați. Aud persoane care se simt singure in relații, pentru ca nu mai exista implicare reciproca.

Aud atât de multe probleme si ma întreb oare de ce nu ne preocupăm mai mult de relațiile noastre? Oare de ce nu acordam prioritate lor in fata hainelor de revelion sau in fata cadourilor? Oare cum ar fi ca timpul petrecut între 2 magazine sa-l transform in timp de calitate cu cei dragi? Cum ar fi sa reiau legătura cu familia cu care, poate, nu sunt in cele mai bune relații, cu prietena pe care in ultima perioada am neglijat-o tot din pricina alergaturii de mai sus menționata? Cum ar fi ca de Crăciun sa le fac o vizita bunicilor pe care si asa ii văd prea rar si sa stau sa le ascult poveștile de viața, fara sa arunc un ochi pe telefon, fara sa-mi pierd răbdarea si sa astept sa ies pe usa?

Sunt sigura ca fiecare dintre noi, atât eu, cat si tu, cel care citești acum, avem cel putin o persoana din viața noastră cu care nu am mai vorbit de mult sau pe care nu am mai sunat-o deși i-am promis ca ne auzim mai târziu. Sau o persoana cu care nu ne-am mai văzut fata in fata de mai bine de 1 an. Sau o persoana cu care am intrerupt legătura brusc. Sau o persoana cu care ne-ar plăcea sa colaboram/comunicam mai des, dar timpul nu ne permite.

Sau poate il avem pe omul de lângă noi cu care nu am mai vorbit deschis de mult, despre relația noastră, despre emoțiile noastre. Sau poate o avem pe mama in situația asta sau pe tata, sau poate copiii de lângă noi, sau poate bunicii…

Eu cred ca fiecare dintre noi avem cel putin un om fata de care mai putem îmbunătăți implicarea noastră in relații de calitate.

Si ar fi atât de bine sa fim mai preocupați de calitatea relațiilor, de profunzimea lor si de adevărata lor valoare! O relație buna, ma poate face un om mai bun. O relație cu un om pe care sunt dispus/ă sa-l ascult cu tot trupul si cu inima, ma poate schimba, poate trezi in mine o licărire ce ma motivează sa fac diferit un anumit aspect al vieții mele.

Am citit mai mult un citat care ma „urmărește” si pe care il aplic in viața de zi cu zi: ” nimeni nu este lângă tine întâmplator, de la fiecare persoana in parte ai ceva de învățat”. Poate fi ceva bun sau poate fi ceva care sa-mi atragă atenția „asa nu”. E important, însă, sa ne deschidem ochii minții sa vedem cu adevărat oamenii de lângă noi.

La final, un gând de contemplare: ne naștem in relații, creștem in relații, ne vindecam tot in relații. Relațiile sunt parte constanta din viața noastră, noi decidem ce facem cu ele!

Sursa foto: Garbo

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply