Familie

Eu și mama

25 septembrie 2016
Eu si mama

Eu stau la Lugoj, mama la Zărnești. Ne despart 350km pe care încercăm să-i reducem prin discuții la telefon și vizite dese. De când au apărut copiii pe lume, mama e fascinată de ei. Spune că se încarcă cu energie și bucurie ori de câte ori suntem în preajmă. Uită de probleme, de griji, se decontează de la tot. Se joacă cu ei, îi răsfață, îi face să se simtă iubiți în toate felurile posibile. Dar, tot de când au venit copiii pe lume, eu cu mama nu am avut timp de o discuție de la cap la coadă fără să fim întrerupte. Și m-au încercat niște mustrări de conștiință. „Bine, măi Andreea, pentru toate îți faci timp, dar pentru mama…Când?” De obicei, mama este cea care stă cu copiii când eu sunt la Zărnești și am alte activități, ea e cea „sacrificată”.

Așa că mi-am propus să ies în oraș, doar eu cu ea. Am simțit nevoia de a fi împreună și de povesti în liniștea noastră, doar noi două. Fiind la Zărnești a fost ușor să găsim o fereastră, pe copii i-am lăsat cu Pavel și cu Răzvi și noi ne-am urcat în mașină și am plecat spre Brașov. Am avut vreo 3h ale noastre. Cu povești, cu planuri, evident cu copiii în gând, cu temeri, cu cafea bună….mi-a fost dor de ea, să fiu doar cu ea!

Am regăsit-o pe mama pe care am lăsat-o când eram copil în casa ei. Știam că e așa, dar acum am avut timpul de a mă bucura de ea, de a o asculta până la capăt, de a fi acolo 100%. Mi-a fost să fiu doar eu cu ea!

Mama este mama, cu o tolbă plină de experiențe de viață, cu căldura ei specifica, cu bunătatea ei și cu dragoastea de mamă.

Mama are un miros magic, doar al ei. Îl simt de fiecare dată când vine la Lugoj sau ajung la Zărnești. Dar acolo în casa ei, casa copilăriei mele, mirosul mamei predomină, e peste tot.

Mama le poate face pe toate, nu știu când și nu știu cum.

Mama e unul din stâlpii mei, care m-au ajutat să mă clădesc și care îmi oferă sprijin mereu.

Mama e acolo, acolo însemnând oriunde, parcă are niște tentacule și poate merge peste tot. Mama nu dispare odată cu distanța fizică, mama e în suflet.

Eu știu că sunt multe situații în care relația cu mama nu este cea mai bună, sunt conflicte, lucruri nespuse, dureri ascunse. Regret acest lucru pentru fiecare persoana care poate nu se regăsește în bucuria mea, descrisă mai sus. Știind un pic din importanța atașamentului construit în principal cu mama, îmi imaginez dificultățile și pe alte planuri. Merita investit timpul și energia pentru a avea o relație armonioasă, astfel se vor rezolva și alte probleme. Relația mea cu mama nu a fost perfectă. A fost plină cu de toate, cu bucurii, cu tristeți, cu reproșuri, cu pedepse când eram mai mică (nu știu nici acum dacă astea veneau de la tata și mama îl susținea, dar știu că ținea cu mine :)), zile mai bune și mai puțin bune. Dar am știu că mă iubește și că e acolo lângă mine, indiferent de momentele prin care treceam.

Vestea bună a lucrurilor este că niciodată nu e prea târziu să ne reconciliem relațiile. Niciodată nu e târziu să facem primul pas și să îndreptăm lucrurile. Poate vom primi deschidere, poate vom primi o ușă în nas, dar un gând în conștiița persoanei sigur vom transmite.

Fă-ți timp pentru mama ta, doar tu cu ea! Invit-o la tine sau ieșiți împreună la o cafea, mâncați prânzul împreună sau cina, faceți o plimbare împreuna! Sigur o vei surprinde și pe ea cu această inițiativă, dar te vei surprinde și pe tine când vezi câte gânduri te încearcă din vremurile când erai acasă.

Mama e mama, oricât timp ar trece peste noi și oriunde ne-am afla!

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply