Parenting

Ce caută televizorul în grădiniță?

23 septembrie 2016
Televizorul la gradinita

Eu nu sunt prietenă cu televizorul. Am renunțat total la el acum mai bine de 2 ani când ne-am mutat și el a ieșit de pe lista de priorități din motive financiare. Apoi, deși ne permiteam să cumpărăm, am spus că nu-i simțim lipsa și putem alege să investim în altceva. Sunt momente în care mi-ar plăcea să urmăresc o emisiune, un film, un documentar, dar sunt rare astfel de clipe. Totuși pentru o viață echilibrată (nu, nu alegeți televizorul!), dar reflectez un pic la subiect. Mi se pare mai oportun să știe copiii de el, să fie pornit și să negociem intervalul orar, să vadă documentare cu animale, desene și toate cu măsură. Cred că ar fi mai înțelept așa decât abstinența totală.

Ei, totuși nu mă pot acomoda cu ideea de a avea televizor la grădiniță. Nu pot să mă fac că nu-l văd și nu pot să tac. Este acolo, printre jucării și materiale didactice. Uneori e pornit, alteori e stins. Uneori copiii stau prea aproape de el, ating personajele cu degetele. Se joacă la măsuțe, dar mai aruncă o privire la ecran. Nu știu cât din timp este pornit, nu știu dacă cineva le explică ce se întâmplă ca acțiune acolo, dacă îi întreabă cineva despre ce le-a plăcut sau ce temeri le-au creat imaginile respective. Nu știu dacă se fac astfel de discuții care pot transforma inclusiv un eveniment de vizualizare a desenelor într-un moment educativ. Recunosc că nici nu am întrebat și nu am deschis încă subiectul cu persoanele aferente.

Adițional de toate astea, părinții plătesc abonamentul lunar pentru ca cei mici să aibă desene la televizor la grădiniță. Și din nou îmi crește tensiunea….Păi cum să dau bani ca al meu copil să stea la desene? Hai să dăm banii respectivi pe materiale, pe îmbunătățiri în clădiri, pe excursii, pe hrană, dar nu pe televizor!

Să nu fie cu supărare la nimeni, este strict părerea mea de mamă care crede că ALTFEL se pot face lucrurile. Sunt de acord să fie ziua desenelor la o anumită perioadă, să vizualizeze copiii desene cu tematică, să discute despre tot ce au văzut, să tragă concluzii, să extragă învățăminte de tipul cum e mai bine, să se transforme în personajele din desene și să vadă cum se simt în rolul respectiv….Sunt deschisă la astfel de lucruri orientate pe partea educațională.

Nu pot rămâne indiferentă! În turul grădinițelor, vizualizate pentru a alege o variantă bună pentru Maria, am văzut televizorul acolo, în multe săli de clasă. Așadar, ce facem? Care este părerea voastră ca părinți, educatori? Are ce căuta televizorul în sală sau nu?

Sunt deschisă să înțeleg și partea cealaltă, a educatoarelor, dar recunosc că va fi greu să accept!

Sursa foto: Huffingtonpost

 

You Might Also Like

2 Comments

  • Reply o femeie 26 septembrie 2016 at 7:18

    Nici eu nu am tv. Mai intai din motive financiare, apoi ca nu ii simt lipsa, apoi avui si apoi ne-am mutat si nu am mai luat altul.
    Pt desene si documentare avem youtube. Avem jocuri si timp de ele. Citim zilnic. Ne jucam afara zilnic (ok, la iarna nu mai scap, o sa iau o tableta ca si alti colegi de clasa au).
    Se poate fara tv si mai ales se poate la gradinita! . Nu e ca acasa cand mama are nevoie de 15min de pus masa si e nevoie sa distraga atentia copilului (desi uite, pot face si cu copilul, sa ii dau sa puna linguri/furculite/ servetele etc , sa aduca 2 cartofi si 1 ou din frigider etc etc)

  • Reply Andreea 30 septembrie 2016 at 10:35

    Ma bucur sa aud ca imi impartasesti ideea de a nu avea televizor si ca gasesti atatea activitati faine pentru copii.

  • Leave a Reply