Maria incepe luni grădinița si recunosc ca am emoții. Cred ca ale mele sunt mai mari ca ale ei. Ma frământă multe gânduri. Ma întreb daca am ales bine locul, daca doamna va fi acel dascăl pe care mi-l imaginez pentru ea, daca evoluția ei emoțională si socială va fi ok, daca va fi stimulata in activități. Cred ca sunt întrebări firești pe care si le pune orice părinte aflat intr-un moment asemanator.
Pentru mine cel mai mult contează doamna educatoare. Grădinița poate avea cele mai bune dotări, cel mai bun meniu, cea mai modernă sala multifuncționala, senzorială, dar doamna educatoare are cheia copiilor, ea ii poate atrage pe copii, ea ii poate implica si tot ea ii poate determina sa vina cu drag. Sigur, contează si ce facem acasă, ce imagine le proiectam despre gradi, ce așteptări setam, dar acolo, între atâția oameni necunoscuți, doamna va fi noua figura de atașament. Va fi omul care sa le ofere siguranta si afecțiune in locul parinților, va fi omul care ii va strânge in brate sau nu atunci cand se lovesc, va fi omul care ii va aprecia si le va da încredere. De asta mi se pare esențială doamna!
Munca educatoarelor mi se pare fascinanta, sa ai responsabilitatea unor copii care nu sunt ai tai, sa-i înțelegi pe fiecare, sa le urmărești evoluția, sa-i dezvolți, sa le captezi atenția, sa-i înveți sa scrie, sa coloreze, sa mănânce, sa picteze, sa decupeze, sa se îmbrace….este extraordinar si știu ca nu e pentru oricine. Asta este un job vocațional, cu putine aprecieri financiare din partea statului, dar cu multa caldura din partea celor mici. (Paranteza: intr-un alt moment al vieții mele sigur am fost educatoare ?, le ador munca)
Si pentru ca am emoții mari si mi-e greu sa ma gândesc ca ea incepe o noua etapa, si eu odată cu ea, las mai jos temerile mele.
Pentru doamna educatoare, viitoarea doamna a Mariei, va rog sa fiți calda, blânda, dar ferma la nevoie, sa le acceptați emoțiile, sa nu-i pedepsiți izolându-i si abandonându-i emoțional. Va rog sa nu tipati la ei, sa-i strângeți in brate la nevoie, sa le apreciați munca lor de copii de 3 ani, sa-i ajutați si sa-i dezvoltați frumos.
Ai grija, doamna educatoare, de sufletul meu blond si cald, de zvăpăiata mea mică dornica de explorare si de cunoaștere, plină de curiozitate si vorbăreață!
Ai grija de ea asa confidenta cum e, plină de încredere in ea, nu o face sa se simtă mică, ea se simte mare.
Ai grija de ea si păstrează-i eleganța pe care o manifesta de la nastere, eu nu sunt asa cocheta cum e ea, las-o sa-si trăiască momentul acesta frumos, ca dintr-o poveste cu zâne.
Ai grija de ea si provoac-o sa învețe cat mai multe lucruri noi, poate si are potențial.
Ai grija de emoțiile ei, sunt tot parte din ea. Validează-le si stai cu ea, nu o tine mult. Fii alături de ea si nu o abandona. Poate va plânge din motive minore, dar in spatele lor se ascunde nevoia de siguranta si de iubire.
Ai grija sa nu-i pui eticheta, nu e nici cuminte, nici rea, nici ștrengară, e doar un copil normal, de 3 ani, curios si explorator.
Ai grija sa o lași sa mănânce cat poate, cat ii trebuie, nu o forța; ea stie mai vine câtă mâncare are nevoie șoricelul din burtica ei.
Doamna educatoare, îți las pe mâna o bucata din mine, asa ca, te rog, ai grija de ea!
Sursa foto: Licuricii.ro
