Parenting

Joc de conectare cu copiii si de eliberare a tensiunilor

26 august 2016
Conectare prin joc

„Cercul sigurantei” si Dana m-au învățat cat de importanta este conectarea cu copiii noștri. Si apoi am observat pe propria piele: cand sunt conectata la ei, cand ei ma simt pe mine aproape, atenta la nevoile lor, si eu ii simt pe ei, totul decurge mult mai ușor, rezervorul emoțional e plin.  Negociem mai bine, ne simțim bine impreuna, sunt mai putine mârâieli, ei îsi împart jucăriile, se pupa unul pe altul. Pe scurt, rolul de părinte e mai ușor. Cum găsești calea spre conectare? Prin joc, acesta e limbajul lor principal.

Zilele trecute am improvizat cu ei un joc excelent, care ne-a prins pe toti trei. Ne-am simțit bine, am ras zgomotos, am făcut mișcare, am eliberat din tensiuni pe toate căile.

Cum l-am jucat noi?

Era o dimineata fara chef pentru toti 3. Ei trăgeau de mine sa ne jucam cu mașinile, apoi vroiau sa mâncam, apoi sa citim, sa facem puzzle, săreau de la un joc la altul fara ca măcar sa apucam sa facem unul. In același timp, eu ma simțeam lipsită de energie, as fi vrut sa am o zi liniștita si in tihna. Simțeam ca pierdem legătura între noi, ei deveneau maârâiti si eu fara răbdare, asa ca trebuia sa acționez, sa nu las lucrurile sa degenereze. (Fac o paranteza: nu tot timpul am energia asta, fix atunci cand trebuie).

Am găsit pe jos periuța de dinti al lui Ioan, pe care am luat-o in mâna si am început jocul. Ei doi erau in aceeași camera, m-am dus la ei si le-am zis direct cu vocea schimbată:

– Mari, eu sunt magicianul Andre si acum o sa fac o magie. Hauci-pauci-croco-bauci te voi transforma intr-o zâna cântăreața.

Ea imediat si-a intrat in rol si a început sa ne cânte la un microfon improvizat dintr-o jucărie si sa danseze. Știu ca rolul de cântăreața si dansatoare o încânta imediat, asa ca nu a fost ales întâmplator. Ioan se uita cu ochii mari la noi.

-Ioan, hauci-pauci-croco-bauci, pe tine te transform intr-un ursuleț.

Si el imediat a început sa facă „mol-mol-mol” si Maria dupa el. In tot timpul asta, eu stăteam pe jos, între ei. Am început sa fac si eu „mor-mor-mor” si sa merg in 4 labe si sa ma legan ca un urs. La scurt timp, Maria a preluat inițiativa:

-Mama, acum eu sunt magicianul. Uite, vezi „chistalul” asta? Asta e bagheta mea magica! (chistalul=cristalul= un pandantiv cu multe pietricele albe pe care l-a luat din cutia de bijuterii de la Mamaia mea)

-Ia sa văd, in ce ma transforma Mari.

-Hauci-pauci-croco-bauci, mama sa te transformi intr-o văcuța.

Instantaneu Ioan a început „muuu-muuuu-muuuu”. Eu mi-am intrat in rol serios. Din nou in 4 labe, făcând „muuuu-muuuu” si apropiindu-ma de ei, apoi retrăgându-ma. Ioan se prăpădea de ras, Maria la fel. Le spuneam ca as mânca niște iarba si apoi iarăși ziceam „muuuu-muuuu”. Exageram toate miscarile si sunetele, ei râdeau zgomotos, se țineau de burta si cădeau pe jos, eu ma duceam si completam cu o tura de gâdilat.

Si apoi am continuat tot asa cu diverse animale, cu feluri de mâncare preferate de ei, Maria ne transforma in obiecte si eu le imitam in diverse utilizări pe care le au.

Sincer, eu m-am simțit excelent si daca analizez dupa râsetele lor si dupa buna dispoziție avuta ulterior, imi dau seama ca ne-a priit la toti.

Concluzii utile

Ii voi spune la joc „Bagheta magica”., deși s-ar putea numi si „periuța de dinti magica” sau ” cristalul magic” sau orice al nume se potrivește contextului in care e aplicat. Se poate juca oriunde, cu orice fel de obiecte, cu cat sunt mai improvizate cu atât e mai amuzant. Se poate juca pe un anumit specific sau pe anumite temeri pe care copiii le au. Transformarea copilului in câinele de care s-a speriat mai devreme poate scoate la suprafața toate tensiunile si se poate discuta concret despre sentimentele trăite.

De exemplu, eu vreau sa-l joc cu Maria pe tema grădiniței. Ea din Septembrie incepe grădinița si nu are sentimente tocmai bune. O sa o transform pe rând in educatoarea de la gradi, in fetița care merge la gradi, in Ursulețul din sala de la gradi. La toate astea ea va avea anumite reacții pe care le voi interpreta si voi discuta cu ea despre ce simte, ce temeri are, ce bucurii, ce așteptări, etc

Ideea cea mai importanta a jocului este ca parintele sa fie acolo 100% si sa se lase purtat de joc, sa simtă, sa exagereze sunetele si miscarile. E un joc eliberator si pentru noi, nu doar pentru ei.

Inca un aspect important: hai sa ne lasam purtați de copii la jocul asta. Daca ei vor sa ne transforme in mazărea de prânz, pai sa facem ca boabele din oala. Daca ne vor zâne si regine si prinți si cai roz, hai sa fim asa pentru câteva momente. Succesul jocului va fi garantat!

Va doresc spor la magii reușite, eliberatoare si pline de conectare!

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply