Familie

Eu nu mă spăl, nu vreau să fiu udă!

29 iulie 2016

În perioada aceasta trăiesc alături de Maria niște momente foarte haioase. Unul dintre ele este la baie, mai exact la momentul spălării pe corp, pe dinți, pe față.

Seară de seară se repetă același discurs. Cum intrăm în casă de afară, regula e că mergem toți la baie să spălăm mâinile. Deseori se întâmplă ca în perioada de vară să stăm afară mai mult și ajungem în casă pe la ora 21. Așa că profit de ocazie să combin spălatul mâinilor cu dușul de seara. Și încep de pe scări…

– Cum ajungem sus, mergem toți la baie să ne spălăm, bine?

– Daaaa, mergem toți, zice Mari. Ai auzit Ioan?

Zice și el un Daa apăsat.

Intrăm pe ușă și încep din nou.

– Acum vă descalță mama și mergem direct la baie. Verificăm după aceea ce fac Văcuțele, bine?

Și acum start la distracție.

– Dar eu nu vreau la baie. Eu nici nu mă spăl. Stau aici pe jos.

După ce o descalț, se întinde ca un melc pe bucata de parchet din fața ușii. În timpul acesta, Ioan ia direcția baie și strigă

– Baieeeee!

Îl dezbrac de haine, dau drumul la apă în cadă și îl bag acolo cu vreo 3 jucării. E fericit! Mă duc la ea.

– Haide Mari, e momentul să ne spălăm pentru că ai mers în picioarele goale, pentru că te-ai jucat cu mâinile în nisip și în crengi, pentru că ți-ai pus mâinile pe scară…(zic toate etapele jocului din care a colectat bacterii, iar Răzvi le și imită sonor)

– Dar mie mi-e foame! Mi-e foame tare! Nici nu mai pot să mă spăl de foame ce îmi e!

-Hai să ne spălăm și apoi mergem și mănânci. Ce-ai vrea să mănânci?

Și începem discuțiile despre mâncare în timp ce Răzvan o dezbracă. Când e pregătită de intrat la baie, realizează…

– Dar de ce m-ai dezbrăcat? Eu nu fac nicio baie.

– Și cum ne spălăm?

– Eu nu vreau să mă ud. Am zis. Eu nu vreau să fiu udă.

– Păi și cum să facem să te spăl fără să te ud?

-Uite așa. (își pune mâinile încrucișate la piept și se uită fix la mine)

– Hai să intrăm în apă, ne spălăm rapid și apoi mănânci. Cu cât stăm mai mult să discutăm acum, cu atât prelungim momentul de a ajunge la masă.

Într-un final, intră în cada.

– Eu nu vreau să fiu udă pe picioare. Uite, acum am apă pe picioare.

– E normal să ai apă, cu ea ne spălăm. Dăm microbii jos.

Între timp, vede jucăriile lui Ioan, se lasă în apă, se udă pe păr, se stropesc amândoi, fac mâncăruri diverse, au pensule cu care zic că pictează pereții, fac spumă. A uitat că nu vrea să fie udă.

Îi las să se desfășoare. Mă duc în bucătărie, dar aud perfect ce spun. Îmi place tare mult să le urmăresc interacțiunile în lipsa mea. Ea e sora mare perfectă și el este fratele ideal.

– Haide să vă spăl. Încet încet să ne pregătim de ieșire.

– Nu eu prima. Spală-l pe Ioan.

El e prins în jocul lui cu transferul de apă dintr-un recipient în altul, dar nu protestează. Ba chiar mă ajută să-l spăl pe burtică, pe mâini, pe picioare. El e gata.

– Acum e rândul tău, Mari.

– Eu nu vreau să fiu udă. Eu nu mă spăl.

(Ea e deja udă toată. Are pielea creață de la apă, dar o ține pe a ei)

– Hai să dăm jos toți microbii de pe tine. Ăia mici pe care nu-i vedem cu ochiul liber.

Mă ajută să o spăl. Vrea uneori singură să facă tot procesul ăsta și o las, chiar dacă ea nu acoperă toate zonele.

La final iau dușul să o clătesc. Ea e toată însăpunită, are spumă peste tot.

– Nu-mi dai cu dușul că mă uzi. Bine, mama?

– Păi și cum să te clătesc fără să te ud?

Și rămân cu dilema asta. Cum o pot spăla cu apă fără să o ud? 🙂

 

You Might Also Like

No Comments

Leave a Reply