Alăptatul in public are nevoie de legalizare?

In ultima perioada se discuta intens despre alăptare. Daca sa alăptezi copilul imediat dupa nastere, pana la câți ani a supt copilul, daca ai alăptat in tandem, daca ți-a ieșit procesul asta de alăptare din prima si ce greutăți ai întâmpinat.

Inca de la început spun ca eu sunt prietena cu alaptatul si copiii mei la fel. Fiecare dintre ei a fost alăptat si Ioan inca se bucura de acest proces ataaaat de natural. Pe de o parte, nu înțeleg de ce se dezbat intens tematici de alăptare pentru ca eu il văd ca pe un proces fiziologic, normal si firesc sa se întâmple la nașterea copilului. Il văd ca pe un proces cu beneficii si pentru mama si pentru copil si cred ca e necesar sa rămână intr-un echilibru. Ori discutand atât de mult despre el cred ca-l ducem intr-o alta direcție, facem din el dezbatere publica si nu naturalețe si normalitate.

Ceea ce m-a surprins neplăcut a fost sa constat ca sunt mame care au ales sa-si alăpteze copiii in public, in diverse locații in care se aflau (tramvaie, autobuze, parcuri) si sa fie blamate pentru asta si îndepărtate din zonele respective. Reacția aceasta ma umple de energii negative si de luat atitudine.

Hai sa luam un exemplu. Tu, care citești, gândește-te ca ești pe strada, mergi de la lucru spre casa si ți-e foame. Treci pe lângă o patiserie care miroase foarte bine, toate produsele arata impecabil, îți vine sa guști din ceea ce vezi in vitrina. Te decizi sa cumperi produsul tău favorit. Si….si acum ce faci? Ii spui “stai acolo cuminte, in geanta, pana ajung acasă?! Hai mai așteaptă 2 minute ca imediat ajungem?” Te ascunzi in toaleta si-l mănânci acolo? Îți pui o eșarfa pe cap si-l mănânci pe prima banca întâlnita? Nicidecum, nu-i asa? Il iei si-l mănânci pur si simplu, aruncând priviri la vitrinele pe lângă care treci sau cu gândul la planurile următoare.

Ei, cam asta se cere de la mamele care-si alăptează copiii in public si care au devenit un fel de ținta pentru ochii sensibili. Sa-si alăpteze copilul acasă, sa se abțină cat sunt in parc, la terasa, sa meargă la toaleta, sa se acopere cu esarfe, sa se ascundă sa nu fie văzute. Pai daca e un proces atât de natural si normal, de ce oare vrem sa-l transformam in altceva?

Stiu mame cărora le era rusine sa alăpteze in public si preventiv pregăteau o sticluta copilului cu lapte praf, doar in caz ca vrea si afara sa mănânce. Si a mâncat-o! Azi asa, mâine asa, treptat lactație a scăzut si copilul a ajuns sa mănânce lapte praf, deși a avut un start foarte bun in alăptare si părea ca nimic nu o va împiedica pe mama sa-l hrănească.

Poate veți spune ca de ce ne pasa de ce zic alții, sa alăptam si gata. Da, si opinia aceasta este corecta, însă cand asupra ta, ca mama cu copilul la sân, se ia decizia de a te ridica si a părăsi încăperea, imi pare foarte rău, dar nu se poate rămâne indiferent.

Sustin cu toata convingerea campania de strângere de semnături inițiata de Miruna cu scopul de a legaliza alaptatul in public. Va Invit sa semnați petiția aici si sa promovați aceasta idee. Sunt sigura ca fiecare dintre cei care citesc știu cel putin o femeie care s-a jenat sa alăpteze in public, pentru privirile din jur, pentru comentarii, dar daca ne uitam cat de firesc e tot procesul, cat de natural a fost lăsat de Dumnezeu, nu-i asa ca reacțiile din jur sunt deplasate?

E ciudat cum nu reacționam la sânii dezveliti in scop sexual si de atragere masculină, dar catalogam actul de hrănire si nutritie al unui Bebeluș…..

Mai jos este materialul filmat de Digi24 impreuna cu Miruna despre acest subiect: Mamele cer o lege pentru alaptatul in public!

Hai sa susținem alaptatul in public!