Parenting

Idei de activități in concediul pentru creșterea si îngrijirea copilului

Oficial, s-a încheiat concediul meu pentru creșterea lui Ioan. Am reînceput lucru de 3 saptamani, Maria merge la grădinița (cand nu e bolnava), iar Ioan rămâne acasă pe cele mai bune mâini posibile.

Odata finalizată o perioada importanta din viața mea, imi place sa fac un sumar, sa trag linie si concluzii. Si azi am scris despre ce am ales eu sa fac in zilele asa zise “libere” cu copiii. Știu ca sunt multe păreri vis a vis de cei 2 ani sau 1 an de stat acasă. Sunt persoane care considera ca e o perioada de regres, sunt alte persoane pentru care este perioada de împlinire maxima a vieții. Eu cred ca tine de fiecare in parte, de valorile proprii, de ceea ce alege fiecare sa facă si cum sa valorifice acest timp.

Pentru mine, concediul cu Ioan a fost dorit. Abia așteptam sa rămân acasă, sa ma trezesc cu Maria in fiecare dimineata (Ioan era in burtica 8luni), sa citim povesti, sa luam micul dejun in tihna, sa ne facem culcușuri. Știam ca odată ce el va veni pe lume, imi va fi greu sa ma împart, asa ca in cele 2 luni pe care le-am mai avut doar cu ea, am profitat de timpul nostru in doua.

Pe Maria nu am dus-o la grădinița pana acum 3 luni, astfel toata aceasta perioada am parcurs-o in 3 sau in 4, in funcție de timpul disponibil al lui Răzvan. Pentru mine, acest 1 an si 6luni de stat acasă cu ei a reprezentat apogeul dezvoltării mele personale. Fiecare etapa din viața noastră e importanta, dar eu simt ca in aceste luni am câștigat enorm de mult in a ma cunoaște mai bine, in a-mi clarifica rolurile pe care le am, in a-mi alege calea profesională, in a cunoaște oameni de calitate.

Ce am făcut mai exact?

1. Am citit mult, in fiecare zi si de mai multe ori pe zi. Orice moment prindeam disponibil, citeam. Cand am avut o nelămurire vis a vis de evoluția copiilor, citeam. Daca nu știam care e treaba cu tantrumurile, citeam. Cand mi se părea ca ma enervez prea repede, citeam. Pentru a o ajuta pe Maria sa-l primească in viața ei pe Ioan, am citit si am învățat cum sa fac asta mai bine. Toate astea pentru a înțelege ce se întâmpla. Mie imi plac cărțile, sa le am fizic in mâna, sa le scriu pe prima pagina de unde le-am luat si data, sa le citesc cu grija si sa nu las urme pe ele, sa le așez tacticos in biblioteca la locul lor specific. Eu le văd valoarea superioară si le apreciez foarte mult. Recomand din tot sufletul ca fiecare dintre noi sa apelam la cărți, la surse verificate pentru a avea o imagine cat mai corecta asupra lucrurilor.

2. Am participat la evenimente dedicate parinților. Se stie ca perioada de concediu pentru îngrijirea copilului le izoleaza un pic pe mame, prin nevoile pe care le au cei mici, prin faptul ca lucrurile nu sunt predictibile (doarme cel mic 30 min sau 2h? – niciodata nu e prea exact). Dar prin participarea la astfel de evenimente, eu m-am bucurat atât de informațiile preluate de acolo, cat si de aspectul social, de relaționare si comunicare cu alți părinți.

3.  Am făcut voluntariat. In măsura timpului disponibil, seara dupa ce adormeau copiii, sau dimineata devreme, reușeam sa-mi îndeplinesc sarcinile asumate in proiectele de voluntariat. Uneori imi ieșea din prima, alteori era mai dificil, tocmai din faptul ca un copil mic are evoluția lui proprie si personală, are orele lui de somn, are tiparul sau de hrana. Ii culcam pe amândoi, ma așezam la laptop si in 5 min unul din ei plângea. Nimic nou, nu-i asa? Dar am perseverat si voluntariatul mi-a făcut tare bine!

5. M-am înscris la o formare profesională. Dilema concediului meu de maternitate a fost legată de ce imi doresc eu sa fac, ce ma satisface pe mine, care e pasiunea mea pe care o pot valorifica si o pot transforma in job? Am insistat mult pe partea asta, m-am frustrat ca parca nu vedeam exact care e calea cea mai potrivită, dar cu ajutorul oamenilor din jurul meu am aflat. Asa ca nu am ezitat sa ma încumet la 4 ani de studiu pentru ca in final sa pot profesa pe o ramura legată de oameni, in contact permanent cu ei si focusat pe ajutor specializat. Mai sunt inca 3, timpul trece repede, materia e multa de citit, proiectele sunt si ele solicitante, dar satisfacția e mare.

6. M-am certificat ca Educator Parental in programul “Cercul sigurantei”. Asta m-a ajutat sa cunosc oameni noi, de la care am avut si am multe de învățat, m-a pus in relații frumoase si mi-a deschis calea către formarea de mai sus si către pasiunea pentru teoria atașamentului.

7. Am alergat. Alergarea pentru mine are si efect terapeutic. E sănătos sa alergam, e benefic pentru corp, dar pentru mine este esențial sa alerg cand ma simt încărcată, îngândurată, obosita, epuizata. Ma ajuta sa-mi găsesc direcția si sa-mi pun ordine in gânduri.

8. Mi-am oficializat blogul. Spun oficializat, pentru ca il aveam intr-un cadru restrâns de cititori, dar odată cu perioada aceasta de creștere copil, l-am făcut public. Am investit in domeniu, tema, partea de IT asigurata din spate, dar a meritat. Mi-a deschis noi oportunități si noi relații.

9. Am participat la eveniment dedicate bloggerilor. Daca tot mi-am făcut blog, am vrut sa o fac cat mai bine, asa ca nu a contat ca evenimentele acestea sunt la București, Timișoara sau online, eu am fost prezenta.

10. Mi-am reorganizat programul personal. Deși făcea toate cele de  mai sus, multa vreme am fost parca pe fuga. Hai ca dorm copiii, acum sa citesc capitolul despre tantrumuri, hai sa fac repede si ceva mâncare, hai sa mai scriu si un articol. Toate astea pana cand mi-am dat seama ca am nevoie de un interval de timp, doar al meu. Si cum sa fac sa fie bine? Am sacrificat din orele de somn, oricum putine si alea. Am ales sa ma trezesc la ora 5, sa citesc, sa-mi beau cafeaua liniștita, sa scriu, sa alerg, toate in tihna dimineții si a somnului copiilor. Mi-am dat seama ca astfel, cand ei se trezesc (in jur de 7-7.30), eu sunt cu rezervorul plin de energie pentru ei, asa ca am făcut din asta un stil de viața.

11. Am continuat sa mergem pe munte, sa alergam sau doar in drumeții cu copiii. Natura pe mine ma încarcă si ma ajuta sa apreciez libertatea pe care o avem, asa ca am continuat sa facem asta si cu copiii,  chiar daca aveau 1luna sau câțiva ani.

12. Am avut grija de mine si de nevoile mele pentru a putea avea energie si buna dispoziție de dat copiilor. Nu am privit acest timp ca un sacrificiu pentru mine, am mers pe ideea ca daca mie nu imi e bine, cum as putea sa dau către Maria si Ioan ceva bun? Daca eu as fi fost frustrata, nemulțumita, cam ce as fi transmis spre ei? Asta m-a făcut sa am grija de mine, de rezervorul meu emoțional, de momentele noastre in 2, de echilibru in cuplu, de pasiunile mele.

Dincolo de toate activitățile de mai sus, cel mai important lucru in aceste 18luni este faptul ca m-am simțit fericita, împăcată cu ceea ce trăiesc, apreciata, iubita. Cred ca de aici a venit puterea de a face toate cele de mai sus, neavând bona pentru copii, doar ajutorul bunicilor la nevoie. Si cu ei am făcut multe. Sau mai corect spus, fara ei probabil ar fi fost dificil sa fac atâtea.

Ca o concluzie, concediul de ingrijire si creștere copil este o perioada excelenta pentru a ne descoperi pe noi, pentru a vedea ce ne face fericite cu adevărat si pentru a acționa!

Sper sa fie inspirațional articolul acesta, chiar daca poate nu ți se potrivesc toate din activitățile alese de mine. Imi doresc ca la final sa ai sentimentul ca se poate sa faci mai multe lucruri si daca ai copil/copii, ca ține doar de noi sa ne dorim si sa alegem contextul oportun pentru a le realiza!

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *