Trail running

Hercules Maraton 2016

19 octombrie 2016
Valea Cernei

A fost al 6-lea Hercules Maraton si de fiecare dată mă încearcă același sentiment când ajung pe Valea Cernei pentru acest eveniment. Pentru mine, Hercules înseamnă prietenie, bucurie, dorință de alergare, căldură, noroi, emoții. Eu mă simt ca acasă de fiecare dată. Și știu de unde vine acest mix de sentimente. În 2010, la prima ediție a acestei competiții, am fost în echipa de susținători pentru Alina, Ovidiu și Răzvi. Atunci am simțit adrenalina competiției, deși stăteam pe margine, atunci am văzut satisfacția pe chipul fiecărui participant care a terminat cursa după ore de alergat, atunci am simțit atmosfera și comunitatea frumoasă formată în jurul acestui eveniment. Odată cu Hercules Maraton 2010, s-a declanșat dorința mea de a participa la competiții montane și de a fi acolo chiar dacă nu alerg (asta în perioada sarcinilor cu copiii).

Hercules Maraton 2016

Hercules Maraton 2016

Și anul acesta a fost special și frumos. Am avut o perioadă destul de lungă în care nu am alergat din pricina sănătății, dar nu am stat, m-am apucat de pilates și mult stretching. Inițial eram înscrisă la proba de maraton, însă după zilele petrecute în spital, am decis să mă reorientez și să nu mă expun unui efort atât de mare. M-am mutat la proba de semimaraton, 21km, 1100m diferență de nivel. Pentru cursa aceasta mi-am propus să alerg cu gândul doar la mine și la frământările pe care le am, să-mi ascult fiecare voce și să selectez, să aleg, să reflectez, să mă bucur de peisaj, de alergarea în sine și de starea de bine.

Hercules Maraton 2016

Hercules Maraton 2016 – foto Bogdan Ionescu

Am ajuns pe Valea Cernei vineri seara, ne-am cazat și am fugit să ne luăm kit-ul. Când am ajuns la Dumbrava, era în toi ședința tehnică. Erau prezenți mulți oameni cunoscuți cu care am mai stat la povești, și  am gustat pastele cu sos și brânză nelipsite în fiecare an. Copiii ne așteptau, așa că nu am întârziat, era important să dormim.

Noaptea a fost agitată cu Ioan care s-a trezit din oră în oră, dar am fost relaxată. Scopul principal al cursei era să fac mișcare și să-mi pun ordine în gânduri.

Ne-am echipat și am plecat la start. Bătea vântul destul de tare și era răcoare. Traseul îl știam bine din anii trecuți, ceea ce mi-a dat un sentiment de confort și siguranță. Cunoșteam fiecare curbă, fiecare urcuș, zonele unde o să găsesc noroi, punctele ideale de belvedere. Am alergat cea mai mare parte a traseului, mai puțin urcarea spre Ineleț. Mi-a fost dor să alerg, parcă tropăiau hormonii alergatului de nerăbdare și când am dat drumul picioarelor nu se mai opreau. M-am simțit foarte bine toată cursa, nu mi-a fost greu nicio clipă, mi-am păstrat ritmul constant. Nu m-a interesat cine mă depășește, pe cine depășesc sau cât este ora. Mă uitam doar la bornele care indicau la ce km am ajuns. Asta cred că m-a costat un pic la final cand am constat că m-au despărțit mai puțin de 4min de locul 3 la categoria mea. Dar m-am consolat rapid cu gândul că eu am avut alt obiectiv. Am terminat cei 21km în 3h 13 min, pe locul 5 la categoria mea de vârstă.

Ca de fiecare dată, concursul a fost foarte bine organizat. Marcajul traseului a fost bun, deși am înțeles că unii concurenți s-au mai rătăcit; punctele de revitalizare au fost bogate, vremea a fost numai bună de alergat,medaliile pregătite foarte frumoase. Anul acesta a fost prima ediție de toamnă a competiției, de obicei se ținea în luna mai. Eu, personal, prefer luna mai, când e mai cald. Dacă ar fi plouat și ar fi fost noroi pe traseu și frig, nu cred că era prea fain. Dar când e mai cald, e o plăcere să alergi pe ploaie, să iei toate bălțile din cale pentru răcorirea picioarelor, să te uzi cu apă la punctele de revitzaliare, toate astea le-am descoperit tot la Hercules anii anteriori.

După competiție, ne-am dus la Vila Gorjanul acolo unde ne așteptau copiii și Bobo. Am mers în Herculane unde era un eveniment cu produse tradiționale, ne-am plimbat, am „admirat” cât s-a degradat orașul ăsta frumos din pricina nepăsării administrației locale și ne-am întors la premiere. Zona aceasta a Herculanelor este atât de frumoasă și are atât de multă bogăție! Este mare păcat că autoritățile dorm în papuci uitându-se la clădirile istorice pe care cresc copaci, care încep să-și piardă zidurile, geamurile. Nu știu cine sunt oamenii de la putere  care nu se luptă pentru mai bine, pentru viitor, pentru o viziune de dezvoltare a zonei, a locurilor de muncă, este un potențial imens aici.

Duminică am făcut o plimbare până la Crucea Albă și apoi am plecat spre casă. M-am bucurat că Maria a urcat singură până sus, iar la vale a alergat cu Răzvan de parcă ar fi fost la concurs amândoi.

Crucea Alba

Crucea Alba

Hercules Maraton mi-a readus entuziasmul și motivația alergatului, dorința de a face asta cât mai des și mai bine. Sper să găsesc timp pentru toate odată cu reînceperea lucrului. Pe lângă copii și viața de familie, studiul și pasiunile mele rămân o prioritate importantă.

Copil fericit la vale

Copil fericit la vale

Copil fericit la vale

Copil fericit la vale

Maria bucuria

Maria bucuria – Rosie ca focul dupa o coborare in alergare de la Crucea Alba

 

P

You Might Also Like

4 Comments

  • Reply Anamaria 19 octombrie 2016 at 11:54

    Andreea esti un munte de ambitie si perseverenta. Eu apreciez in primul rand disciplina ta de a nu neglija niciuna din pasiunile tale(citit, studiu, alergat,drumetii), chit ca rolul de mama nu e usor. Astia mici ai tai sunt absolut superbi si stiu ca asta datorita implicarii voastre zi de zi.
    Sper ca problemele de sanatate nu au fost grave si ca vei putea sa-ti iei revansa altadata (locul 5 merita oricum aplaudat).

    PS: Chiar imi lipsea un post de-al tau! 🙂

  • Reply Andreea 19 octombrie 2016 at 13:12

    Ana, multumesc pentru aprecieri. Iti zic sincer ca la capitolul perseverenta in alergare nu stau prea bine, cel putin in ultima perioada am lasat-o cam moale. Dar acum ma motivez si ma pun pe antrenament, chiar daca vine iarna. Ramane sa ne vedem la Ecomarathon, da? Facem echipa de fete cantemiriste 🙂

  • Reply Anamaria 19 octombrie 2016 at 15:10

    In principiu ma incanta ideea, desi, daca din diferite motive nu se poate la Ecomarathon , macar la Hercules Marathon sa ajung( pare mai aproape de noi). Sigur eu nu am experienta concursurilor montane, dar sper sa-mi imbunatatesc conditia pana la anul.

    • Reply Andreea 19 octombrie 2016 at 16:31

      Da, Hercules este mai aproape de voi, dar Ecomarathon e mai aproape de Breaza. Pana la urma nici nu contează la care competiție, important este sa ne vedem.

    Leave a Reply