Doar ce am revenit din apa marii si de la pietrele sărate din Croația si vreau sa scriu “la cald” despre experiența noastră. Deși am stat 5 zile, parca a fost doar un weekend, scurt, intens si rapid.
Am făcut de toate: ne-am bălăcit in mare, am înghițit apa, am aruncat cu pietre, am mers in croaziera cu barca, am urcat pe dealuri, ne-am plimbat cu bicicletele, am ras mult si zgomotos, ne-am legănat in hamac, am inspirat aer de mare, de vacanța, de împlinire si recunoștință si am apreciat tot ce trăim.
Suntem norocoși! Suntem sănătoși, avem o viața bogata in experiențe, avem oameni dragi in jurul nostru, ii avem pe părinți aproape cu totul, trăim o viața împlinita si vreau sa fim permanent conștienți de asta. Nimic nu ne este dat de-a gata, nimic nu vine întins pe tava. Totul este in urma muncii noastre, a energiei depuse, a dezvoltării noastre personale si desigur cu îngăduirea bunului Dumnezeu. Asta vreau sa reușim sa le transmitem si copiilor si nici noi sa nu uitam nicio clipa, picioarele sa fie adânc înfipte in pământ, cu recunoștință si conștienta vis a vis de momentul prezent.
In concediul acesta mi-am luat timpul meu de reflecție care uneori era dimineata devreme, alteori era cand copiii se jucau cu pietre sau cand Ioan dormea si Maria se bălăceală in mare cu Razvan sau cand stăteam la masa si așteptam cina. Mi-am propus sa ma bucur de tot ce trăiesc, dar sa-mi analizez viața, trăirile, interiorul, gândurile, fiorii. Pe scurt, sa fiu conștienta in orice moment si sa evit sa ma las “furată de peisaj”.
Si m-am întors cu un bagaj frumos de amintiri. Relatez din el, fara o anumită ordine si importantă, asa cum imi vin ideile in minte:
~ Ioan ma striga “mama” si cand observa ca nu răspund imi spune “Andlee”
~ Maria este sora mai mare si protectivă. Intr-o benzinărie pe autostrada, eu si Razvan fiind cu tavile in mâna, am rugat-o pe ea sa-l ia pe Ioan si sa vina la masa. El fugea in direcția opusa de noi si ea l-a prins de mâna si nu-i dădea drumul. El o trăgea si pe ea dupa el si ea plângea spunându-i “hai la mama si la tata! ioan, unde te duci?” I-am simțit disperarea de a nu-l pierde in multimea de oameni.
~ Pentru Ioan, Maria este cel mai frumos dar. O striga atât de cald, blajin, dar ferm in același timp “Maliii! Mali” cand nu o mai vedea pe plaja sau pe faleza.
~ Sunt convinsă ca am lângă mine cel mai minunat om, alături de care pot muta munții din loc.
~ Maria i-a făcut declarații de iubire lui Razvan, l-a imitat cum merge prin apa, l-a ajutat mai mult decât mine la montarea taberei noastre de baza, e clar fata lui tata ?
~ Ioan ne-a fost dat de Dumnezeu sa ne mângâie sufletele, sa ne înveselească, sa ne echilibreze. Cred despre el ca are o menire aparte pentru noi si-mi doresc sa reușesc sa-l păstrez asa perfect.
~ Maria e sursa noastră de energie. Chiar si cand nu mai putem ea ne face sa reușim, ne montează pentru ” inca un pic si gata, durează foarte putin, hai ca poți”
~ Copiii sunt darul cel mai de preț pe care il primim si care ne ajuta sa ne atingem cea mai buna varianta a noastră.
~ Teama mea de apa poate fi rezolvată cu un curs de înot cu instructor. In timpul croazierei nu mi-a fost confortabil, aveam o mulțime de scenarii in minte, deși la final am constat ca mi-a plăcut.
~ Hainele si accesoriile sunt o perdea sub care se ascund povesti de viața, e important sa ajungem la ele, sa dam “textila” la o parte.
~ Avem o lume minunata pe care merita sa o exploram. Sa investim in noi, in experiențele proprii, in călătorii, astea sunt momente educative. Cu cat vedem mai multe culturi, auzim alte limbi, vedem alte obiceiuri, cunoaștem alți oameni, cu atât evoluam personal.
~ Citiul rămâne una din pasiunile mele zilnice.
~ Mi-a plăcut sa stau in hamac la 6 dimineata, sa-mi fie răcoare si sa ma acopăr cu un prosop si sa citesc “Fluturi – Irina Binder vol 3”. Recunosc, mai lipsea o cana de cafea fierbinte si totul era perfect.
~ Am avut unele moment cand imi venea sa-i leg de mine pe copii. Eram înfometați, ne așezăm la masa si primeam meniurile sa alegem mâncarea. Nu apucam sa le deschidem si o zbughiau amândoi in direcții opuse. Ii adunam, comandam si o luau de la capăt. Venea mâncarea, ei se saturau si apoi o luau din nou la fuga, dar noi inca nu mâncasem.
~ Cafeaua de dimineata servita pe plaja, cu persoana potrivită aproape, are cea mai buna aroma. Am vrut sa beau 2 in ziua respectiva, sa am un moment prelungit in aceasta armonie.
~ Visul meu personal: sa ma un job care sa-mi permită sa lucrez din orice colț al lumii, sa-mi îndeplinesc sarcinile online, prin telefon si fizic sa fiu la munte, la mare, acasă, la birou, oriunde.
Vor mai urma si alte gânduri personale….
