Natură

Zile de caniculă

23 iunie 2016

Mie nu-mi place căldura în exces. Poate și acesta e unul din motivele pentru care merg la munte, acolo nu m-am topit niciodată. Seara se face atât de răcoare că este necesară și o bluză cu mânecă lungă.

La Lugoj vremea este caniculară zilele acestea, 30 de grade la umbră și umiditate crescută. Ceea ce face căldura să fie și mai accentuată. Nu avem aer condiționat și stăm și la etajul 4. Partea bună e că blocul are acoperiș, apartamentul e dispus est-vest și soarele nu bate toată ziua pe aceeași parte, dar dupa-amiaza nu e prea plăcut să stai înăuntru.

Nici copiilor nu le este prea ușor. Maria este transpirată non-stop, refuză să-i prind părul, deși îi curg șiroaie de transpirație peste față. Ioan se cere la baie din când în când, merge la cadă și-mi spune „baie-baie-baie”, adică să-i fac baie. Am ajuns la reușita de a-i face duș de 4 ori într-o zi.

Deseori, în momentele astea, mă gândesc cât de bine e să trăiești mai aproape de munte. E prea cald, fugi în mijlocul pădurii și te răcorești, îți bagi picioarele în apa rece și dintr-o dată e mai bine, te refugiezi sus pe creste și nu mai există disconfortul acesta de căldură.

Gândindu-mă cum să facem să suportăm mai bine temperaturile astea, mi-am reamintit de ce făceam anii trecuți. Și uite așa, mi-a venit în gând o escapadă la Nădrag, cu picioarele scufundate în apele Nădrăgelului, cu umbră și soare, cu aer respirabil, cu energie mai multă.

Fără să planificăm , la prânz, exact când era ora de somn a copiilor, ne-am pus în mașină și am plecat la Nădrag. E la 30km de noi, se ajunge repede, drumul e bun. Nici bine nu am plecat că cei mici au și adormit. Am mers încet cu mașina, cu geamurile deschise, fără aer condiționat. Pe măsură ce ne apropiam vedeam cum temperatura scade, de la 32 grade cât arăta la Lugoj, am ajuns la 28 în Nădrag și la râu unde am parcat mașina la umbră erau 25 de grade. Perfect!

Am stat la umbră în mașină până s-au trezit copiii și când i-am invitat să ne jucăm în apă au fost cei mai fericiți. M-au surprins cu ce viteză au intrat cu picioarele, apoi cu tot corpul, fără să văd vreo grimasă pe fețele lor, deși apa era răcoroasă, mai ales la primul contact. 1h30 minute au stat numai în apă. Au aruncat cu pietre, am alergat toți 3 de mână prin apa curgătoare, am pierdut papucelul lui Ioan pe care apa l-a luat, dar am reușit să-l recuperăm, ne-am bălăcit și răcorit bine. I-am lăsat liberi, să se joace cum vor, având la dispoziție doar elemente din natură: pietre, nisip, bețe, frunze. Cel mai mult s-au jucat cu pietrele. Maria le studia și le dădea nume, Ioan le lua pe cele mai mari și le arunca în apă.

Pe măsură ce se apropia ora de plecare, le spuneam să nu se mai așeze cu fundul în noroi, să ne putem usca pe piele să luăm hainele. Dar nici poveste…atunci începea să fie totul și mai interesant, și mai fain de explorat pe jos, așa că i-am spălat bine în râu, i-am îmbrăcat așa uzi și am plecat spre casă. Apropiindu-ne de Lugoj, a reînceput căldura să-și facă simțită prezența și am apreciat și mai mult zona Nădragului.

Vom reveni curând aici! Și data viitoare vom fi mai pregătiți pentru o zi lungă, cu merinde la noi, mai multă apă și recipiente pentru nisip, noroi, pietre, apă….cum vor vrea cei mici să le folosească.

Astea sunt câteva din momentele pe care îmi doresc să le revină în minte copiilor despre activitățile noastre.

Memories made TOGETHER last a lifetime!

You Might Also Like

3 Comments

  • Reply Alin 23 iunie 2016 at 6:17

    Data viitoare venim si noi 🙂

    • Reply Andreea 23 iunie 2016 at 6:58

      Maine mergem din nou. Veniti?

  • Reply Andrada 23 iunie 2016 at 10:27

    Cat de frumos!

  • Leave a Reply