Retezat SkyRace – Traseu Custura

Fotografii realizate de noi pe traseu: Poze Retezat Skyrace

Sâmbătă, 18 iunie, a fost Retezat Skyrace, o competiție frumoasă și grea
.

Am plecat din Lugoj, vineri la ora 18, după ce le-am luat și pe Alex. Inițial am spus că vom merge cu toții la Cheile Buții, adică și copiii și Vasi și Pavel, dar ne-am răzgândit joi seara. Răzvi urma să plece târziu de la lucru, aveam de făcut un drum mai lung de 3h, nu știam cu exactitate zona și locațiile de pus cortul, citisem că parcarea va fi la 1-2km de zona de corturi și nu ne surâdea să cărăm totul în beznă. Apoi toată organizarea asta era doar pentru o noapte, imediat după concurs aveam planificat să ne reîntoarcem la Lugoj, să fim prezenți la Cupa Concordia. Având toate astea în minte, am deciscă vom merge doar noi 2, iar copiii vor rămâne acasă cu părinții mei.

Am ajuns la Câmpu lui Neag în jurul orei 21. Ne-am luat pachetele de start și am plecat să ne căutăm cazare. Aveam la noi sacii de dormit, dar nu și cortul și izolirele, așadar aveam nevoie de un acoperiș deasupra capului. Nu ne-am organizat prea bine cu plecarea asta. Erau ocupate toate locurile apropiate de zona de start. Am căutat pe internet pensiuni și am găsit în Uricani, o bombă de complex. Nu-i dau numele, nu aș recomanda să se stea aici. La ora 22.30 nu mai aveam timp pentru mofturi și opțiuni, așa că ne-am instalat rapid în camera mirositoare și am încercat să dormim. Trecuse de ora 00 și nu dormeam. M-am gândit la copii, la Ioan și la cum se va descurca fără să fie alăptat, la ziua de concurs și la timpul limită. Într-un fel, abia așteptam să sune ceasul și să înceapă cursa.

La 6 – deșteptarea! Ne-am echipat, ne-am pregătit rucsacii de cursă, ne-am strâns bagajul și am plecat spre Cheile Buții. Am mâncat un mic-dejun rapid la cabană, o cafea și ne-am aliniat la start. Ne-am poziționat în spate, cred că eram ultimii.

Am avut câteva obiective la cursa asta:

• să văd Retezatul Mic – eu nu mai fusesem în zona aceasta a Retezatului
• să mergem împreuna, amândoi toată cursa, ca un antrenament pentru 7500 din iulie
• să ne bucurăm de peisaj, să facem poze multe
• să finalizăm competiția fără “daune” majore
• ca și timp de parcurgere – să ne încadrăm în limitele stabilite, să nu depășim timpul stabilit de organizatori din fiecare check point

Cum a fost pe traseu? 

La 9 fix s-a dat startul. Au fost 2km de drum forestier și asfalt, apoi am început să urcăm și a fost foarte mult de urcat.

După primii 6km si 700m diferență de nivel, am avut primul timp intermediar(1h 45 min) în care trebuia să ne încadrăm. Am trecut pe aici la 1h 25 min de la start. Apoi am continuat urcarea având un peisaj foarte frumos.

Vârful Piule (2081m) se vedea în zare, departe, și se vedeau și participanții cum îl atacă și-l urcă. Tricouri colorate se vedeau șerpuind pe potecă.

Până la km 13, la cabana Buta (1564m), traseul nostru a fost comun cu celălalt traseu – Buta, după care ne-am separat. Noi am continuat urcarea spre vârful Custura și ei au coborât spre finish.

Ne-am alimentat bine la Buta cu sare, banane, chec, portocale, Cola – 2 pahare de Cola au fost magice. Apoi am început urcarea spre Șaua Plaiul Mic. O știam, am mai fost acum 3 ani, când Maria avea 4 luni. Atunci am stat cu cortul în Poiana Pelegii, am urcat la Bucura și de acolo am coborât la o ciorbă la cabană. Știam că a fost scurtă, dar intensă urcarea asta și nu m-am înșelat. Am ajuns rapid în șa și priveam către vârful Custura (2457m).

Glumeam cu băieții întâlniți pe traseu spunând că e așa aproape, se vedea foarte bine cum urc[ ceilalți alergători. Când ne-am apropiat de vârf a început să tune și să picure. Voluntarii de pe vâf ne fluierau puternic și ne încurajau, ne-am mobilizat și am grăbit un pic pasul. Dar acolo sus, pe Custura, efectiv am fost bloca'[ de frumusețea peisajului. Cred că am stat 15min să admiram totul în jur. Vârfurile Peleaga și Păpușa ne stăteau martori la acțiunea noastră, văile, lacurile….O imagine superbă! De aici până la finish mai erau 10km și vreo 1600m de diferență de nivel.

A urmat coborârea, mi s-a părut cea mai grea parte din traseu. Au fost în jur de 4km în care am coborât de pe vârful Custura, de la 2457m, pâna la râul Valea Mării la 1236m. 1200m diferență de nivel, pe o distanță scurtă. Inițial am zis că într-o 1h 30min suntem la finish, dar numai până la km 23 am făcut 2h. Mai aveam încă 5km până terminam, dar aceștia s-au dovedit a fi alergabili. Pe porțiunea de coborât am mers calculat cu fiecare pas. Nu am vrut să dăm drumul la picioare la vale, ne-ar fi dus ele cu viteza maximă, dar a doua zi genunchii noștri ar fi vrut concediu pentru o perioadă. Și unul din obiective a fost să terminăm fără accidentări, ceea ce am și reușit.

După ce am terminat, ne-am spălat în râu cu apă rece și răcoroasă, numai bună pentru cât de încălziți eram. Ne-am realimentat în Petroșani, apoi ținta noastră a fost Tapia la startul concursului Cupa Concordia, acolo unde ne aștepta o atmosferă foarte faină și un gulaș excelent!

Reflecții personale în timpul concursului

Când alerg, mă gândesc la multe lucruri și am în minte o mulțime de proiecte, acțiuni pe care să le fac.

La Retezat Skyrace, m-am gândit mult la Ioan și la alăptarea lui, la Dianoia și la cărțile pe care le am de citit, la proiectul cu Maia, la următoarele competiții, la părinții mei, la amintirile pe care le am eu cu Retezatul….

Simt că dacă aș acționa în momentele respective, în care sunt în concurs și am motivația asta puternică, fiecare proiect ar fi o reușită. Am sentimentul că pot trece peste munți, și la propriu și la figurat, să iasă perfect totul!

Concluzie

La Retezat Skyrace mi-a plăcut! A fost greu, dar frumos. Traseul Custura are dificultatea lui, având mult de urcat și de coborât, are porțiuni tehnice, dar peisajul este extraordinar!

La anul voi reveni, dar merg pe traseul Buta să mă bucur de alergare, de atmosfera de la final și să-i încurajez pe cei care sosesc. Îmi place atmosfera concursurilor, dar la acesta nu ne-am prea bucurat decât de cursă în sine. Am ajuns târziu și am plecat devreme, simt că am pierdut etape frumoase. Recuperăm la următoarele!